CULTURĂ, CONFESIUNE ȘI RASĂ În TRANSILVANIA, CÂMPIA TISEI Și PANONIA_ Ediția a II-a, 2014 _ Analiza pe linie maternă și măsurători biogeografice ale maghiarofonilor vechi și moderni
În studiul „Comparison of maternal lineage and biogeographic measurements of ancient and modern Hungarian populations", publicat în 2007 în American Journal of Physical Anthropology 1343 (Nov 2007), pag. 354-388, se face analiza descendenței materne a maghiarofonilor de azi. Iată rezumatul studiului: „Limba ungară aparține ramurii fino-ugrice a familiei uralice, dar vorbitorii de limba ungară au locuit în Europa Centrala de mai bine de 1000 de ani, înconjurați de vorbitori ai unor limbi indo-europene neînrudite. Pentru a studia continuitatea pe linie maternă între populațiile ungurești vechi și cele moderne, au fost analizate [n.C.T. - diverse] polimorfisme în regiunile SHVI [n.C.T.-segmentelor hipervariabile I] și a codificării proteinelor din secvențele ADN mitocondriale [n.C.T. -ADNmt] a 27 probe/eșantioane vechi (secolele X-XI), 101 unguri de astăzi și 76 probe ale unor secui de astăzi, vorbitori de limba maghiară din Transilvania. Datele au fost comparate cu secvențe de la 57 populații europene și asiatice, inclusiv populații fino-ugrice, și s-au executat analize statistice pentru a investiga starea lor de înrudire genetică. Numai 2 din 27 probe ale ungurilor din vechime sunt fără ambiguitate de origine asiatică, restul aparțin unuia din haplogrupurile vest eurasiatice [n.C.T. -cred că ar fi fost mai corect sa spună „est europene si/sau vest asiatice"], dar pot fi văzute/găsite unele afinități asiatice și efectul genetic al populațiilor cu care ungurii din vechime au venit în contact în timpul migrațiilor lor. Apar diferențe puternice când probele sunt analizate în conformitate cu statutul social aparent, judecat după bunurile din mormânt. Indivizii de rând prezintă o predominanță a haplogrupurilor ADNmt (H, R, T) comune în Eurasia de vest, în timp ce indivizii cu statut înalt, de presupus cuceritori unguri, prezintă o distribuție mai heterogenă a haplogrupurilor, cu haplogrupurile (N1a, X), care sunt prezente intr-o frecvență foarte joasă în populațiile moderne din întreaga lume de astăzi și absente în populațiile ungurești și secuiești recente. Populațiile moderne vorbitoare de limbă maghiară par a fi în mod specific europene. Datele noastre demonstrează că există diferențe genetice semnificative între populațiile vorbitoare de limba maghiară din vechime și cele de astăzi, fără să se vadă vreo continuitate genetică."
Rezultatele acestui studiu bazat pe ADNmt ne spun că doar 2 din 27 de probe din vechime au în mod cert o origine asiatică (deci, maghiară, cumană, peceneagă, avară cumulat). Așa cum o lasă să se înțeleagă și documentele papale și ale altor învățați ai vremurilor trecute - enumerate până acum fără a avea o proporție precisă, adică 7,4% ascendență asiatică la populațiile din Panonia la anul 1000, ungurii erau o mică minoritate, erau în fond o elită grupată în 17 clanuri.
(va urma)
