Cu regretul omului care își părăsește casa părintească cu melancolia copilăriei, nevoit să plece în lumea largă, tot cam așa și berzele albe și-au luat zborul din cuiburile lor confortabile, amenajate de mâna omului pe stâlpii electrici ai străzilor satului mureșean Dumbrăvioara, și ai Cristianului și Scoreiului sibian. După o călătorie de mii de kilometri, peste mări și țări, cele trei mari „colonii" de berze albe, împreună cu puii lor, au sosit cu bine în îndepărtatele ținuturi calde ale Africii.
Ne-au dat de veste „cipurile" sateliților artificiali ai Cosmosului, prinse sub aripile celor mai viguroase zece exemplare. Și, astfel, am aflat că au ajuns în acele îndepărtate locuri mult mai devreme, pentru că porniseră în lungul și greul lor drum cu două săptămâni mai repede decât în alte toamne. Să fi fost de vină teribila secetă a verii, prelungită până dincolo de sosirea toamnei? Sau lipsa hranei îndestulătoare și a habitatului umed insuficent al văilor câmpiei Mureșului, Oltului, Târnavelor, Cibinului și Hârtibaciului!? Sau numai pentru că au revenit din Africa, în primăvară, mult prea timpuriu, găsindu-și „culcușurile" albite de fulgii zăpezilor unor timide „răbufniri" ale iernii și repetatelor „Zile ale babelor"? Ori învățămintelor desprinse din acele toamne când, la plecare, stolurile de berze, de cocori și rândunele priveau, din înaltul cerului, stâncile Negoiului și Bâlei Lac, din Munții Făgăraș, troienite de albul zăpezilor!? Gândesc că toate la un loc au grăbit plecarea lor bruscă peste mări și țări! Ornitologii și meteorologii spunându-ne că „gestul" lor a fost unul premeditat, din cauza toamnei scurte! Dar și de prevestirea unei posibile ierni nu numai timpurii și lungi, dar și deosebit de friguroase și geroase! Vom trăi și vom vedea! Însă, până una alta, în „Dispensarul-Sanatoriu al păsărilor migratoare" de la Cristianul Sibian se odihnesc acele berze și cocori care nu au putut zbura în stoluri. Fie că erau tare bolnave și slăbite, fie că erau infirme. Ornitologii-ecologiști ai țării le-au găsit uitate prin cuiburile lor sau rătăcite prin stufărișul bălților secate, aducându-le, cu acte în regulă, la Cristian-Sibiu. Le-au luat în „inventar", în îngrijire și în ocrotire medicală câțiva oameni tare pricepuți și miloși, membri ai familiei inginerei-ecologiste și legumicultoare Miruna Gritu, patroana voluntară a singurei amenajări din țară pentru ocrotirea și iernarea păsărilor migratoare. Exemplarele care se vor înzdrăveni își vor lua zborul în primăvara anului viitor, fiind tare pricepute în a-și regăsi familiile și coloniile din care au făcut parte!
