Incidentele înregistrate în timpul procesului de votare din Diaspora au readus în actualitate întrebarea: de ce pleacă românii, într-un număr atât de mare, în străinătate? Potrivit estimărilor Ministerului de Externe, care a colectat datele de la autoritățile statelor din UE, circa 3,5 milioane de români se află în spațiul european. Drept care, potrivit datelor ultimului Recensământ al Populației și Locuințelor, făcute publice de Institutul Național de Statistică (INS), populația stabilă a României este, pentru prima dată după 1989, de sub 20 de milioane! Întrebarea „de ce pleacă românii într-un număr atât de mare în străinătate"? este deci legitimă, iar răspunsul nu poate fi decât unul singur: din cauza condițiilor economice precare, a lipsei locurilor de muncă în propria țară.
De ce a luat amploare acest proces după '89? Cauzele sunt mai multe, dar, în primul rând, pentru că, rând pe rând, marile active (unități economice de prim rang) s-au privatizat, au ajuns în mâinile străinilor. Și, pe de altă parte, întrucât cei care le-au vândut (vând în continuare) - cunoscuți sub numele generic de „statul român" - au urmărit, contra unor comisioane grase, doar să scape de ele, fără ca respectivele privatizări să fie negociate corespunzător, în interes național. Un singur exemplu. Știți cine a fost numit, la un moment dat, ca membru în comisia de privatizare Hidroelectrica (obiectiv strategic)? Andrea Paula Vass, consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al fostului premier Emil Boc. Numire surprinzătoare, câtă vreme, atunci, Dan Paul, nimeni altul decât cumnatul acesteia, era broker care acționa la Bursa de Valori București, adică locul unde se desfășura vânzarea acțiunilor Hidroelectrica. Ei, și? Păi, în calitate de membru al comisiei de privatizare, consilierul premierului avea acces prioritar, din timp, la mai multe informații legate de listarea companiei și aproba, alături de ceilalți membri ai comitetului, atât prospectul final, cât și prețul de ofertă al acțiunilor nou-emise.
Întrebare: au câștigat românii ceva de pe urma acestei privatizări? Nimic! Dar membrii comisiei de privatizare? Dar, asta-i altă mâncare de pește… cam așa s-au petrecut lucrurile în cazul tuturor privatizărilor de până acum. Fapt este că mii și mii de români au rămas pe drumuri, iar în numeroase cazuri societățile privatizate și-au schimbat obiectivul inițial de activitate. Rezultatul? O infimă minoritate (cei care și-au arogat dreptul de a le vinde) s-a îmbogățit, iar mulți (foarte mulți) oameni au rămas pe… drumuri, iar, cei mai mulți, și-au luat lumea-n cap. Și datorită acestui fenomen s-a ajuns ca circa 3,5 milioane de români să trăiască acum în afara granițelor României.
Acum se petrece un alt fenomen, la fel de păgubitor: „exportul" priceperii profesionale, a creierelor, a personalului de înaltă calificare. O adevărată comoară, tot mai solicitată pe plan internațional, numită Know-how. Constatăm însă că și în acest caz, după ce că această sursă, inteligența, se formează în timp și cu costuri mari, ea nu este păstrată în țară, deși economia românească ar avea nevoie de ea ca de aer. Dacă nu le vom asigura acestora salarii la standarde europene, de specialiștii noștri (deși, încă, puțini la număr, față de necesități!) vor beneficia tot străinii. Ca și de activele privatizate, ca și de bogățiile solului și ale subsolului. Păi, cum să nu plece românii din țară? Din păcate, sunt străini afară, dar și în propria țară!
Cât despre perspectivele acestora? Potrivit sondajelor în rândul românilor din străinătate, doar 3%-4% dintre aceștia doresc să se întoarcă în țară și să nu mai lucreze. Deși, până la urmă, majoritatea migranților intenționează să se întoarcă în România, circa 20% au de gând să rămână definitiv în străinătate. Ceea ce înseamnă că peste 600.000 de persoane pot fi incluse în „valul migrației definitive."
Conform sondajelor CURS, printre motivele pentru care migranții noștri ar rămâne în străinătate se numără: familia (30%), banii sau veniturile (27%), condițiile de viață mai bune în străinătate (23%). Este vorba, așadar, de factori care contribuie la bunăstarea familiei și mai puțin de dorințele legate de carieră sau de integrare într-o altă cultură. Aceasta este și explicația faptului că majoritatea celor care pleacă amână tot mai mult momentul întoarcerii, tocmai pentru a-și asigura un confort familial sporit, de care să se bucure la revenire.
Sigur, votul celor din străinătate poate fi decisiv, așa cum s-a întâmplat în 2009. Dar calculele politice sunt secundare, contează ca statul să dea o șansă tuturor celor care doresc să-și exercite acest drept. Că-s afară, că-s în țară!
