Apariția cardurilor de sănătate ne-a luat „ca din oală", cum s-ar zice. Discutând cu diverse persoane, din diferite medii sociale, am ajuns la concluzia că majoritatea celor care le-au primit le găsesc inutile. S-au investit ceva bani și în mecanismul acesta, ca de obicei, fără a analiza în profunzime posibilitățile de aplicare și pregătirea cetățenilor pentru un astfel de pas. S-a ajuns astfel la niște situații cel puțin interesante. Una dintre ele este aceea că factorii poștali le distribuie tocmai în intervalul de timp în care majoritatea cetățenilor sunt absenți de la domiciliu, unii neavând șansa de a avea pe lângă ei câte un pensionar care să ridice corespondența înmânată doar cu semnătură de primire. Prin urmare, o mare parte a cardurilor au făcut cale întoarsă către Casa Județeană de Sănătate. O altă situație este aceea în care aceste carduri sunt refuzate pe considerentul că în cip-ul integrat sunt stocate date personale, ceea ce ar presupune lipsă de intimitate. Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pe de altă parte, susține că nu ar fi nicio problemă cu cip-urile, atâta timp cât astfel de cip-uri sunt prezente și în cardurile bancare și în cartelele SIM ale telefoanelor mobile. O categorie mai mică de persoane se ancorează în ideea că orice fel de card are de-a face cu necuratul dacă e să citești cuvântul de la cap la coadă.
Trebuie, însă, să fim conștienți cu toții că aceste carduri de sănătate vor fi obligatorii începând cu anul 2015 și că problemele medicale ale pacienților care nu sunt deținători de astfel de carduri nu vor fi tratate și aceștia nu vor primi rețete decât în cazuri de extremă urgență. Dacă este să luăm în calcul estimările existente până în acest moment, aproximativ 5,5 milioane de români au primit carduri de sănătate, în timp ce 4,4 milioane încă se află în procedură de prelucrare la Poșta Română.
Refuzul sau imposibilitatea de a intra în posesia cardurilor este o problemă pe care românii trebuie să o rezolve cât mai curând dacă doresc ca tot acest mecanism al asigurărilor de sănătate să își îndeplinească obiectivul urmărit și anume acela de a scădea frauda din sistemul de sănătate și de a se evita plimbarea bolnavilor de la Ana la Caiafa după adeverințe și tot felul de vize medicale. Deși s-a estimat că până la sfârșitul anului vor fi parcurse toate etapele de distribuire a cardurilor de sănătate, datele rezultate din monitorizarea acestui proces nu sunt îmbucurătoare la aproximativ o lună înainte de termenul limită.
Este important ca toți românii să aibă cunoștință despre faptul că acest card reprezintă în fapt legătura pacientului cu serviciul medical, de orice natură ar fi el, și îi confirmă calitatea de asigurat fără a mai fi necesară adeverință în acest sens. O altă problemă pe care sperăm să o fi luat în calcul autoritățile implicate în procedura de implementare a cardurilor de sănătate este aceea că unii medici refuză achiziționarea cititoarelor de carduri. Logic că un card fără cititor de carduri este inutil! Dar, dacă o altă persoană decât medicul achiziționează cititor de carduri, nu înseamnă că tot dosarul medical de pe cardul unui pacient poate fi accesat și de persoane străine sistemului medical? Căutând răspuns la această întrebare, am găsit o afirmație a d-lui prof.dr.Gheorghe Iana, președintele Casei de Sănătate București, care asigura că și cadrul medical implicat în accesarea sistemului are un mod de identificare, care exclude frauda de orice natură.
Acestea fiind zise, trebuie să ne învingem orice fel de temeri și să vedem cum trece perioada de probă a acestui mecanism, estimată la aproximativ trei luni, pentru că obligativitatea cardurilor de sănătate va interveni abia după verificarea practică a aplicabilității, în corelare cu toate elementele implicate în sistemul de sănătate.
.jpg)
