La ora actuală, medicina are cel puțin două orientări, acționând pe două căi oarecum diferite: medicina pe care o practică specialiștii cu tehnica respectivă și se ocupă de o patologie aparte (cardiologii vizează inima, gastroenterologii bolile de stomac și intestin, pneumologii plămânul, hepatologii ficatul, iar chirurgii specialitățile destinate activității lor). Fiecare vizează un anumit organ: pentru creier neurochirurgia, pentru inimă chirurgia cardiovasculară, urologia pentru rinichi, ortopedia pentru sistemul osteoarticular. Deci, fiecare urmărește un sistem restrâns al medicinii. în aceste condiții, bolnavul este de foarte multe ori dezorientat, nu știe cui să se adreseze să-și rezolve problemele.
Omul bolnav este însă un complex, care trebuie să fie privit de medic ca un întreg. Așa cum spunea profesorul Hațieganu: „Să nu se uite că de un deget bolnav atârnă un bolnav". Omul bolnav are o serie de afecțiuni, el nesuferind numai cu un singur organ. Astfel, un cardiac poate avea și afecțiuni renale și digestive, dar în mod special el are problemele lui psihice, este „un om în suferință". Acestea toate nu le poate rezolva specialistul decât parțial; cineva trebuie să cunoască problemele de ansamblu ale pacientului, să poată urmări evoluția bolii. Și aceasta nu o poate face decât medicul de familie. El este acela care cunoaște pacientul și știe problemele lui familiale, îi știe necazurile și trăiește alături de el. Deci, este nevoie de un medic care să poată integra tot ceea ce specialiștii spun, medic care să vadă în complexitate boala sau bolile de care suferă, să interpreteze un cateterism, o endoscopie sau o radioscopie. Toate trebuie puse de el cap la cap, pentru a înțelege pe deplin suferințele bolnavului. De aici se desprinde rolul social al medicului de familie, atât în ce privește diagnosticul complet al suferințelor, cât și în ce privește tratamentul care trebuie să i se aplice individualizat. Spre exemplu, nu poți trata numai boala de rinichi, fără să vezi repercusiunile asupra altui organ; deci, în esență trebuie să ții cont de patologia întregului organism în raport de starea sa generală, de anumite condiții sociale care vizează consumul de toxice, problemele deosebite pe care le ridică viața de zi cu zi la serviciu, relațiile omului cu societatea.
Tot mai mult se evidențiază astăzi faptul că este necesară abordarea complexă a bolnavului, încercând să-l înțelegi să vezi suferințele conexe bolii. De altfel, sunt o serie de aspecte intime ale pacientului pe care medicul de familie le cunoaște și le evidențiază. Spre exemplu, un om are ulcer gastric sau duodenal, dar are și eventual impotență sexuală sau nu poate dormi noaptea, în acest fel, medicul de familie trebuie să aplice pe lângă tratamentul medical și elemente de psihoterapie, de educație sanitară, aspecte de ordin dietetic, care să corecteze stilul de viață al bolnavului. De aici, se desprinde rolul pe care medicul de familie, mai ales în mediul rural, îl are în evoluția stării de sănătate a unui bolnav, urmărindu-l cu atenție și rezolvând problemele deosebite prin trimiterea acestui om la medicii de specialitate. Deci, pe lângă medicina științifică, de organ și medicina ultratehnicizată, este nevoie de medicul de familie care să-i fie apropiat bolnavului și să influențeze starea lui de sănătate prin tratamentul aplicat, prin îndrumarea sa zilnică.
