Prin anul revoluționar 1848, un boier „regățean" ar fi cugetat cam așa: „Nu trebuie școli prin sate și țăranul nu trebuie să învețe carte că, de se vor face toți învățați, cine să mai lucreze moșiile și cine să le clăcuiască? Și atunci o să fie vai de țară, are să fie ca în Franța, unde, pentru că sunt atât de mulți învățați, vedem ce daune se întâmplă. Mai bine la ruși, unde cartea e puțină, dar supunerea e oarbă și tare, e liniște și fericire".
Notă: S-a văzut ce „liniște și fericire" au făcut așa zișii „analfabeți" la revoluția bolșevică a lui Lenin (1870-1924), Stalin (1878-1953) și Troțki (1879-1940)! În ceea ce ne privește pe noi, românii, vedem ce se întâmplă cu miile de școli părăsite de la sate, cu dascălii și elevii navetiști, cei care fac școală de mântuială!
