În trecerea grăbită către cer, fă-ți timp de rugăciune

Ar trebui ca, mai ales în perioada posturilor, să ne facem timp și să deschidem cărțile de învățătură creștină. Într-una din aceste cărți am găsit scris următorul lucru: îngerii lui Dumnezeu, îngerii păzitori ai oamenilor, s-au dus înaintea lui Dumnezeu cu o plângere și au spus așa:

- Doamne, iată vremurile pe care le trăim noi. Iată cum trăiesc oamenii pe pământul acesta. Nu-și mai fac timp și vreme ca să-ți slujească și să ți se-nchine și să-ți aducă laudă și mulțumire ție. Ce este de făcut, Doamne?

Atunci, Dumnezeu i-a întrebat pe îngeri:

- Păzitori ai oamenilor, voi ce credeți că este de făcut?

Și îngerii au spus:

- Nu știm, Doamne, Tu ești Dumnezeu, Tu le știi pe toate.

Și atunci Dumnezeu a spus:

- Pentru că oamenii nu mai au timp să se-nchine și să se roage Mie, haide să mărim ziua, să o facem de douăzeci și cinci de ore, în loc de douăzeci și patru, și atunci, ziua va fi mai mare cu o oră și poate oamenii vor avea răgaz și timp să se roage măcar o oră lui Dumnezeu.

Și după un timp, îngerii au revenit înaintea lui Dumnezeu la fel de întristați că nici așa oamenii nu se roagă lui Dumnezeu. Atunci, Dumnezeu hotărăște să facă ziua de douăzeci de ore, mai scurtă, în speranța că astfel, oamenii se vor gândi mai des la faptul că zilele lor se scurg și că va veni moartea și poate așa se vor gândi cu mai multă dragoste la El și I se vor ruga Lui.

Și au venit din nou îngerii înaintea lui Dumnezeu și I-au spus că oamenii tot la grijile zilei se gândesc, și la moarte deloc și astfel tot nu se roagă.

Iar Dumnezeu le-a spus:

- Numai cei care Mă iubesc cu adevărat, numai aceia își fac timp să se roage și să se închine Mie. Indiferent că va fi ziua mai lungă sau mai scurtă, dacă oamenii nu vor avea dragoste de Dumnezeu, nu se vor ruga.

Lasă un comentariu