„Repetitio mater studiorum est!"

Ministrul desemnat pentru Economie și Turism, Mihai Tudose, a explicat că unul dintre obiectivele prioritare ale mandatului său de ministru va fi elaborarea unei noi legi a minelor, prin care să fie reglementată și exploatarea de la Roșia Montană.

„Din punct de vedere personal, poziția mea este că orice exploatare, orice resursă minerală care există, dacă există decizia politică și oportunitatea de a fi exploatată, este în regulă. Cum faci acest lucru, este un alt subiect. Cum faci, cu ce o faci, cu cine o faci, în ce condiții economice? Aceasta este adevărata discuție."

Tot atât de adevărată este și discuția privind corupția la vârf care a facilitat deschiderea ilegală a unor exploatări miniere ce încă funcționează.

„Există un dosar Roșia Montană. El trebuie redeschis de DNA!"

Despre afacerea veroasă a firmei canadiene Gold Corporation, în tandem cu mahării noștri postdecembriști, la Roșia Montană, scriu de ani de zile, alăturându-mă, cu armele mele profesionale și de conștiință, protestatarilor din întreaga lume. Nimic nu pare să urnească, totuși, Golemul (care se va dovedi cu picioare de lut!) corupției la nivel înalt. Și totuși…

Astăzi, în sprijinul tuturor comentariilor mele și ale altor gazetari responsabili și onești, voi cita, în cele ce urmează, fragmente dintr-un interviu „despre afacerea cu aur a secolului" (mi-a fost transmis, nu eu sunt reporterul) cu domnul col.(r) Gheorghe Oancea, procuror militar.

Ideile și concluziile ce se desprind din acest material sunt următoarele: „Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiș; Roșia Montană este afacere de aventurier, nu proiect; Un ofițer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut, și a ajuns director la RMGC; Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril; C.P. Tăriceanu și R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources; Au plecat, în Australia, 80 de tone de minereu pentru… expertiză; Aurul de la Roșia Montană a fost dat cu 250.000 de dolari; Au mărit perimetrul minei de câteva ori; Suspiciune de fraudă bursieră; Afacerea Roșia Montană, în strânsă legătură cu intrarea în NATO; Experții în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni; La Curtea de Arbitraj de la Viena putem să recâștigăm totul; Timiș, prin Tender, ruda sa, a reușit să deschidă toate ușile instituțiilor statului".

Așadar… „În primul rând, mi se pare o aberație această Comisie parlamentară - afirmă procurorul militar Gheorghe Oancea. - Este o translatare a răspunderii, când e clar că Roșia Montană este o afacere, nu proiect (s.n.) - mulți spun că e proiect, de unde? -, este o afacere veroasă! E construită pe lașitatea noastră a românilor, pe un «pumn de arginți» dat unor persoane din vremea aceea care, din punctul meu de vedere, vindeau tot. (…) Eu, ca procuror militar în secția parchetelor militare, în anul 2002, în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informații cu privire la săvârșirea unor fapte penale care vizau siguranța națională. În vizorul SRI era un maior din Direcția Topografică a MApN, care, în perioada '95-'96 - sau mai târziu, nu mai rețin chiar exact perioada exactă -, desemnat să desfășoare misiuni topografice, făcuse în zona Roșia Montană o mulțime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă ereu amplasate și niște unități militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării și structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe niște dischete, după care acest ofițer își dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naționale și devine unul dintre directorii Gabriel Resources. (…) Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numește astăzi Roșia Montană. Ce am constatat, domnule? Că, prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcția de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor, și avea în responsabilitate activitatea minieră, acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetățean australian de origine română, un anume Frank Timiș (n.r. - fost Vasile Timiș), care, deși nu avea nicio specializare în domeniul minier, și-a arătat - vai de mine! - aplecarea pentru a investi în mineritul din România. Acest Frank Timiș, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracțiuni legate de traficul de droguri. (…) Cert este că Frank Timiș vine în România, i se deschid toate ușile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului și Aurului Deva, la Agenția Națională pentru Resurse Minerale și implicit la mina Roșia Montană. Prin '97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar așa se și numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiș - un off-shore care-și avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands -, și Regia Cuprului și Aurului Deva. La momentul acela, activitatea minieră la Roșia Montană trecea prin mari dificultăți. Toată activitatea era subvenționată de stat. Tot aici îl cunoaște pe Ovidiu Tender (n.a. - se spune că Tender și Timiș sunt, de fapt, rude prin alianță). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care - vă dați seama -, după atâția ani de activitate, deținea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecțiuni, cercetări… Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcționari ai statului, foști sau chiar activi, din Regia Cuprului și Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administrație ale Gabriel Resources și Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori așa, ori așa! (…) Nu era doar conflict de interese, era și o remunerare pentru datele pe care le-au pus la dispoziție. Pe listele Gabriel Resources apare și acest director, maiorul din MApN care-și dăduse demisia și transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranța statului. (…) Aflându-se de interesul privind activitatea minieră de la Roșia Montană, au mai existat și alte firme care au făcut oferte de cooperare-colaborare cu autoritățile statului român. (…) Toate au fost tratate cu dispreț total, în mod ciudat și suspect. Domnule, la un moment dat, prin 1997 - că aici este problema extraordinară -, se redactează un Proiect de Contract de asociere, între Gabriel Resources și Regia Cuprului și Aurului Deva (ulterior Minvest), vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv - și atenție la o chestiune care este esențială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esență reexploatarea haldelor de steril, domnule! Deci aceasta era chestiunea în discuție; reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată… Potrivit protocolului inițial și a prevederilor contractuale, conivența a fost ca partea română să dețină, din acțiunile noii societăți ce urma, atenție (!), ce urma a fi înființată, 40%, dar nu mai puțin de 20%, iar partea străină, 80%, dar nu mai puțin de 60%. Acest așa-zis contract - țin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect" - a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilități majore din cadrul Întreprinderii Roșia Montană, Regiei Deva, ANRM… Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniștri în funcție în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu și Radu Berceanu, care, deși văd că e vorba de o firmă fără experiență în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, își dau acordul pentru constituirea acestei societăți mixte. (…) El (proiectul de contract - n.n.) are forma juridică a unui contract de asociere, doar că el are o precizare sus în stânga - „Proiect de contract". Orice litigiu, scrie în contract - nu povești cu New York sau Londra -, se soluționează de către Curtea de Arbitraj de la Viena. Punct! Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie, care nu era încă înființată, face niște sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuție devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conținutului de metale prețioase dintr-un minereu prezentat spre analiză. (…)

Și-acum țineți-vă bine! E un lucru despre care nu vorbește nimeni. În acel proiect de contract este trecut prețul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acțiunile minei Roșia Montană. Și mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard și vreo două sute și ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari. (…) Unul dintre directorii din 2003 de la Agenția Națională de Resurse Minerale îmi spunea: «Păi, domnule procuror, cu acești bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor». (…) Revenim la o chestiune foarte interesantă, la care iar nu răspunde nimeni: de pe vremea împărătesei Maria Tereza și până la acest moment, mina Roșia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km². O să vedeți că, până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. (…) Păi vorbim de reexploatare, sau de minerit la propriu, pe filon, prin extinderea perimetrului minei? Ce mai vorbim de tehnologii ultraperformante și de nu știu ce? Este aberant! Spuneți-mi și mie, dacă sunteți de bună-credință, domnilor investitori americano-canadieni - că, de fapt, ăștia sunt jucătorii la bursă -, sau facem minerit clasic cu cianurare? Și, de asemenea, dacă sunteți de bună-credință, de unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia, și cu ce drept? Partea română a examinat această operațiune? Contractul nu era în vigoare. Deci, de unde s-au recoltat cele 80 de tone de minereu? Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru. În ce temei se extinde perimetrul?

Acești oameni de afaceri, Tender, ceilalți, care se asociaseră mai mult sau mai puțin cu acest Frank Timiș, au știut foarte bine ce fac. Au pornit de la reexploatarea haldelor de steril, vizualizând clar că se vor exploata zone virgine. De ce vă spun treaba asta? Pentru a forma dosarul de listare a societății Roșia Montană la bursa de metale prețioase la Vancouver, au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu și care - vă spun sigur - au generat un conținut aurifer și argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziționau terenuri, case, școli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere. (…) În 2002, Întreprinderea Minieră Roșia Montană era subvenționată de stat. Păi, atunci, cum vorbim noi de contract ferm de asociere în fapt și-n drept? Putem noi vorbi că o societate mixtă este subvenționată de stat? Acestea sunt lucruri care pot fi verificate. Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenționau activitatea. Vi se pare esențial sau nu? (…) Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiș, prin Gabriel Resources, a săvârșit o infracțiune de fraudă bursieră, care este o infracțiune foarte gravă, infracțiune federală în spațiul nord-american. (…) În perioada aceea, din ce îmi aduc aminte, în România, în conturile acestui Gabriel Resources intraseră vreo 75 de milioane de dolari. Acestea erau datele din dosar. La bursa de la Vancouver, ne aflam în prezența unei societăți Roșia Montană Gold Corporation, cu un dosar de listare în bună regulă, acțiuni care creșteau exorbitant vizavi de datele respective, ce trădau un conținut uriaș de aur și argint în mina Roșia Montană. A ascuns toată lumea de unde s-au recoltat probele. Ei vehiculau ideea reexploatării haldelor de steril prin metode tehnologice ultramoderne. (…) Deci, în timp ce contractul era bine mersi în vigoare, la bursă, în România contractul era în stadiu de proiect. De ce? Avem argumente esențiale: mina Roșia Montană este în continuare subvenționată de stat. Contractul era încheiat și bătut în cuie în 2001, iar în 2002 mina era subvenționată în continuare. De ce? Deoarece contractul nu era contract, în România, era proiect. (…) Găsisem o fraudă uriașă. Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupție, Ordonanța 43/2002 privind înființarea PNA (actualul DNA). Având date și indicii privind acte de corupție, de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, fals și înșelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent. M-am dus la Joița Tănase, procurorul general din acea perioadă, și spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofițerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală. (…)

N-am mai știut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM, să discut tot ceva legat de dosar cu doamna președintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru. Doamna președintă îmi spune următorul lucru… Vă reproduc textual, am încă memorie bună: „Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vizavi de modul de inițiere și derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. - Adrian Năstase), printr-o rezoluție pe nota respectivă, spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO". Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit așa ceva, am rămas perplex! (…) Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicați jucători la bursă americani și canadieni, și soluționarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societății Roșia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt ce va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluționare a cauzei presupune o cooperare între autoritățile române, canadiene, dar și americane, pentru că, atunci când s-au obținut primele date despre mină, Frank Timiș a obținut și niște credite, 3 milioane de dolari, de la o sucursală a Băncii Rothschild. Așa rezultă din dosarul de la secția parchetelor militare, care, în parte, a fost declinat în favoarea PNA. Are proiectul de contract, are prețul, are tot ce vreți și indiciile pentru a se face o cercetare generală. Dar, repet, sunt puse în pericol interesele investitorilor. (…) Problematica Roșia Montană este extrem de complexă și vizează un lucru esențial: interese străine de România. Dacă nu se-nțelege acest lucru, înseamnă că nu s-a'nțeles nimic."

Nu mai este nimic de comentat. Se vede că nu numai prin România Justiția umblă cu capul spart! Și, totuși, Speranța moare ultima… Noi rămânem pe poziții!

Lasă un comentariu