Creștinul nu pune mâna pe piatră

De mult, în vremuri cărunte, trăia într-o peșteră din munți un pustnic bătrân, care avea lângă el câțiva ucenici. Într-o zi, unul dintre aceștia a fãcut o greșealã foarte mare și toată lumea se aștepta ca părintele să-l pedepsească. Însă bătrânul s-a comportat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. După o lună, a venit un ucenic la el și i-a zis foarte profund indignat:

- Părinte, nu pot să cred că nu i-ai zis nimic când ai văzut că a greșit. Doar de asta ne-a dat Dumnezeu gură.

Bătrânul i-a răspuns:

- Da, dar ne-a dat și pleoape.

Sfântul Efrem Sirul ne învață, prin memorabila lui rugăciune, ce să pricepem și noi din această pildă: ,,Așa, Doamne, dăruiește-mi mie să văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin”.

Lasă un comentariu