Celor ofensați de adevăr, publicistică, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2014
Dominanta volumului de publicistică al eruditului medic-cercetător neurolog și inspiratului scriitor Onoriu Corfariu este franchețea. Publicistul crede în valoarea scrisului său, fundamentat pe viața văzută și trăită într-un impecabil cod de moralitate. Apoi, publicistul își cuprinde în lecturi repetate textele, rescriind, corectând și limpezind cuvinte și idei, sub semnul reflecției lui Boilleau, repolissez sans cesse. Cu alte cuvinte, publicistul își înnoiește textul, îi amplifică statutul ideatic și afectiv din pagina de ziar sau revistă, pregătindu-l, migălos,pentru pagina de carte, trecându-l din clipă în durată. Căci aparițiile textelor în snopul vremelnic de ziare și reviste,cele de-o zi, sunt prea repede topite în curgerea implacabilă a timpului. Ori franchețea, rigoarea și farmecul în care Onoriu Corfariu își exprimă atitudini, crezuri, așteptări se cer cuprinse, cu bună-credință, în capitole de relevanță ale publicisticii actuale; mai ales că, din păcate, ziua noastră se tot strâmbă, vorba cronicarului, împodobită în insolență, vorbărie sau informație sterilă.
Paginile de publicistică ale lui Onoriu Corfariu, în verosimilitatea ideilor și acuratețea stilistică, caută sensul lumii și viața omului care trebuie să învețe să fie, îndepărtându-se de rătăcire, boală, pierzanie, stres, infatuare, tentație, mitocănie, derapaje ale conștiinței - falduri ale neadevărului -, aflându-și felul de a fi în onoare, lege, autoritatea științei sau harul literaturii. Publicistul respinge subiectele nefolositoare, inutile, antrenând subiectul incisiv - cu intenția expresă de corectare -,
de stringentă actualitate, celebrând suișuri ale existenței sau dezvăluind amenințări la jertfelnicia omului, căutând adevărul vieții; dar și subiecte cu bătaie lungă, în necontenite întrebări și răspunsuri. Onoriu Corfariu iterează, cu subtilitate, interogația din eseul apărut în volumul Opțiunile au un preț, Ce este literatura?, știind că publicistica este literatură, în accepțiunea pe careOnoriu Corfariu o dă literaturii în eseul citat: Este viața! Este ceea ce i se întâmplă omului.
O cameră de gardă prin ușa căreia străbat disperarea, deznădejdea, atrocitatea durerii, dar și implorarea, sau un coridor al unității medicale de urgență, rece și lugubru, cu strigăte ale suferinței, nu devin doar consemnări publicistice, de atestare a unor secvențe de cotidian, ci pagini literare relevante prin forța de viață, încărcătura afectivă, densă și mereu surprinzătoare. Senescența, bunăoară, ca subiect publicistic, este prezentată prin starea de involuție a omului, fără leac, instalată lent și insidios. Însă, consemnarea frustă se încarcă în nuanțe ale limbajului, amplificând secvența de realitate în registre dramatice ale eternului uman. Senescența..."amurg nostalgic, amurg deznădăjduit, amurg disperat, amurg tânguitor, amurg senin(...) Amurg."
Preotul din Senescență II, cel care nu mai știe cine a rostit cuvintele Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?, nu este doar suport publicistic, ci personaj tragic dintr-o tulburătoare pagină romanescă. De aici, nota de originalitate, firescul și atractivitatea scrisului publicistic al lui Onoriu Corfariu, cel care observă, etalează subiectul, detaliindu-l, apoi, prin disponibilități literare ce vin din noblețea fiiinței, orizonturi culturale de profunzime și o memorie deschisă în permanență acumulărilor esențiale. Publicistul nu doar relatează, ci istorisește, narează, reverberează secunda spre timpul etern, întotdeauna cu...tâlc (undeva notează o reflecție născută la un ceas de seară cu buni prieteni, degustând din Eminescu și Heidegger, simțind literatura ca artă de a transmite idei înmuiate bine în sentimente), lăsându-i cititorului libertatea aprecierii. În Addenda, Onoriu Corfariu subliniază: „...fiecare apreciază un text după cum îl percepe. Numele trandafirului al lui Umberto Eco poate fi apreciat ca un roman polițist, ca un roman istoric, ca un roman psihologic, de moravuri, de aventuri, de analiză biblică și de obiceiuri medievale, așa cum îl înțelege fiecare."
Continuând trăinicia și frumusețea căutării adevărului din volume anterioare (a se vedea, în special, Adevărurile ascunse devin otrăvitoare sau Opțiunile au un preț), noua carte,Celor ofensați de adevăr, îl așează din nou pe omul, medicul, cercetătorul, publicistul, memorialistul și prozatorul Onoriu Corfariu în ipostază sublimă, aceea a rostirii ca absolvent de medicină a Jurământului lui Hipocrate. Ceea ce ascris până acum și ceea ce va scrie în continuare Onoriu Corfariu poartă, și va purta, fiorul jurământului; în toga adevărului. Este menirea în lumea aceasta a Domnului Onoriu Corfariu!
