Într-un secol în care apar schimbări în toate domeniile vieţii, ne întrebăm unde ne încadrăm în lanţul evolutiv al vieţii. Se poate spune că omul care nu-şi cunoaşte istoria, manifestările artistice ale semenilor săi, tradiţiile, obiceiurile, nu se poate regăsi pe sine. Nu ştie unde doreşte să ajungă, dacă nu ştie de unde a plecat şi mai ales cu ce a plecat înzestrat în drumul vieţii.
Reuşeşti să îţi găseşti propria identitate, să te cunoşti pe tine însuţi, resursele tale, seva prin care te hrăneşti la nivel spiritual, atunci când iei contact cu creaţiile semenilor tăi. Operele acestora se inspiră tocmai din sentimentele trăite, întâmplări ce au schimbat destine, ce au modificat cursul vieţii. Au fost create cu scop educativ, spre a fi de folos tuturor, pentru ca să se poată învăţa din experienţele altora, sau să se facă cunoscută viaţa oamenilor din diverse timpuri în diverse ipostaze ale dezvoltării societăţii.
Au fost, sunt şi este scris să mai fie persoane de o sensibilitate aparte, înzestrate cu darul de a „cânta" despre ce găsesc ei important, îndeajuns încât să fie făcut cunoscut întregii lumi. Ei au puterea de a pune pe hârtie, pe pânză sau pe coardele viorii toate simţămintele, într-o manieră specială ca într-o aură de lumină. Pot face „din bube, mucegaiuri şi noroi", „frumuseţi şi preţuri noi", după cum, cu înţelepciune, afirma Tudor Arghezi în crezul operei sale „Testament."
Cred că în fiecare din noi se găseşte un izvor de creaţie, această trăsătură se găseşte în codul nostru genetic, doar că nu este exploatată la maximum.
Într-o manieră ştiinţifică de redare poţi spune că nu oriunde îşi găseşte mediul propice de dezvoltare. Sunt necesare a fi îndeplinite unele condiţii cum ar fi: o deosebită receptivitate la tot ce este în jur, sensibilitate, chiar o manieră proprie de vedere a lumii înconjurătoare, în plus, un mediu propice exploatării unor astfel de calităţi.
În plus, astfel de înclinaţii sunt descoperite şi în şcoală. Există instituţii de învăţământ specializate cu pedagogi bine instruiţi, care încearcă să scoată în evidenţă aptitudinile tinerilor învăţăcei spre artă sub orice formă. Şcoala are o foarte mare influenţă. Este important să se încerce să se dezvolte înclinaţiile reale ale elevilor, să se pună preţ pe îmbinarea teoriei cu practica, pentru că în şcoală se formează personalităţi, cu alte cuvinte, devii om.
Aşadar, prin cultură se reunesc toate „sclipirile minţii omeneşti", în truda acestora de a înţelege viaţa, cu toate formele ei de manifestare. Acesta este un mod de exprimare a sentimentelor încercate de oameni: admiraţia, revolta, frica, mândria, ura, dragostea şi orice sentiment dat să fie simţit. Este imposibil ca în faţa răsăritului de soare să nu fii îndemnat de ,,ceva" din străfundul tău, să faci cunoscută senzaţia ta de exuberanţă şi altora.
Aceste sentimente pot fi exprimate prin mai multe modalităţi: prin vorbe, versuri, imagini, sunete. Efectiv ai la dispoziţie toate uneltele ce fac apel la simţurile omului. Însă se poate întâmpla şi contrar, să nu fii impresionat de acest răsărit pentru că, poate, nu te interesează. Din păcate, sunt oameni care pun banii mai presus de orice şi, în cazul în care găseşti o operă de artă în vilele luxoase, de cele mai multe ori este acolo doar cu scop decorativ, dovadă de snobism. Banii nu sunt totul, nu ne conduc viaţa, nu guvernează acţiunile tale.
Cred că avem nevoie de cultură, pentru a fi superiori din punct de vedere spiritual, să te deosebeşti de animalul care trăieşte doar pentru a se hrăni şi înmulţi. Adevărata iubire pentru cultură reiese din efortul fiecăruia de a restaura creaţiile peste care timpul a trecut fără milă, şi-a lăsat nemiloasa amprentă: degradarea.
Tocmai în acest scop sunt oameni ce lucrează din greu la reconsolidarea operelor de artă. În acelaşi timp, este importantă şi cunoaşterea acestora, promovarea în medii cât mai variate a manifestărilor culturale de orice natură. Astfel, devii un om mai bun, încrezător în puterile poporului tău, lumii tale. Arta te purifică şi te înnobilează, dar te poate face să te simţi mic în comparaţie cu măreţia lor. Ele au fost create tocmai pentru a reda încredere şi a deveni un ghid în vârtejul vieţii. Există diverse sensuri pe care le poate îmbrăca cuvântul ,,cultură". Astfel, se poate vorbi despre cultura păcii, spre exemplu. Cultura păcii reprezintă valorile, atitudinile şi formele de comportament care reflectă respectul pentru viaţă, pentru fiinţele umane şi demnitatea lor, pentru drepturile omului, respingerea violenţei sub toate formele ei şi aderarea la principiile libertăţii, dreptăţii, solidarităţii, toleranţei şi înţelegerii dintre popoare şi între grupuri şi indivizi.
Pentru a putea, noi şi generaţiile viitoare, să culegem roadele acestei culturi a păcii, trebuie să acţionăm imediat: să încurajăm educaţia pentru pace, drepturile omului şi democraţie, toleranţa şi înţelegere internaţională, să protejăm şi să respectăm drepturile omului, fără excepţie, şi să luptăm împotriva oricărei forme de discriminare, să promovăm principiile democratice în toate mediile sociale, să trăim în toleranţă şi solidaritate, să protejăm şi să respectăm mediul.
În lucrarea „Sociologia-elemente introductive fundamentale", prof. dr. Radu Baltasiu subliniază importanţa culturii, afirmând că „statul fără cultură devine oligarhie adică un summum de grupări de interese, societatea „în afara culturii" devine o masă cu identitate minimală, iar civilizaţia devine o „imposibilitate istorică".
Definirea termenului de „cultură" este o operaţie dificilă datorită multiplelor accepţiuni ce i s-au oferit. Alfred Kroeber şi Clyde Kluckhonn, în cartea „The nature of culture"(Natura culturii), identificau mai puţin de 163 de definiţii, ceea ce l-a determinat pe un sociolog francez să vorbească de o „junglă conceptuală".
Etimologic, conceptul de „cultură", provine din latinescul „cultura" (cultura pământului). Prof. dr. Ioan Mihăilescu, în lucrarea „Sociologie generală", defineşte cultura ca fiind „ansamblul modelelor de gândire, atitudine şi acţiune care caracterizează o populaţie sau o societate, inclusiv materializarea acestor modele în lucruri." Cultura e compusă din cultură nonmaterială (creaţii abstracte, cum sunt valorile, simbolurile, normele, obiceiurile şi instituţiile) şi din cultură materială (produsele fizice sau obiec-tele cum sunt vasele de argilă, computerele etc). Relaţia dintre cultură şi societate este una de interdependenţă.
Legătura dintre cultură şi societate este atât de puternică, încât specialiştii pun semnul egalităţii între ele. Totuşi, prin cultură înţelegem produsele ideale şi materiale ale unui grup, iar prin societate înţelegem un grup relativ autonom care se autoreproduce, ocupă acelaşi teritoriu şi participă la o cultură comună. Aşadar, nu există cultură în afara unei societăţi şi nici societate fără o anumită cultură. Cultura este pilonul existenţei noastre!
Ioan Mihăilescu, în opera amintită mai sus, aminteşte că elementele indispensabile ale culturii sunt: simbolurile, ritul, limbajul, normele, tradiţiile, moravurile, legile şi valorile. Fără aceste componente, civilizaţia nu poate supravieţui. Dragi cititori, doresc să închei cu o întrebare retorică care se adresează tuturor. Când aţi participat ultima dată la o lansare de carte, la un vernisaj de pictură, la o piesă de teatru sau la un spectacol folcloric?
Trecerea poetului prin Târgu-Mureş s-a petrecut într-o noapte de iunie şi afară era o vreme urâtă, ploaie şi furtună. Mihai Eminescu şi-a croit greu drumul până la Biserica de lemn. Era ud leoarcă şi tremura straşnic. A dormit în turn, pe un braţ de fân, în frig.
„Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn şi toaca se izbea de turnul clopotniţei şi m-am covrigat în clopotniţa cu dinţii clănţănind şi muiat până la piele. Părul meu cel lung îmi cădea peste ochi, mânuţele mele cele slabe şi reci le băgam tremurând în mânecile umede. Aşa am stat toată noaptea", notează poetul...
