„Mult e dulce şi frumoasă"…
Stratul limbii române (LX)
În limba latină, subiectul gramatical exprimat prin părţi de vorbire nominale se construia (ca apoi şi în limbile romanice) cu nominativul. Deseori în propoziţiile subordonate, subiectul se afla la cazurile acuzativ şi ablativ. În unele studii şi în limba română actuală, întâlnim situaţii în care subiectul, ca parte de vorbire prin care se exprimă, poate fi la alt caz decât nominativul. Suportul argumentativ nu este însă suficient în demonstrarea acestor fapte de limbă. În exemplul „Ai vecinului sunt mai buni". La prima vedere, s-ar putea interpreta ca subiect ai vecinului (la cazul genitiv). În ultimele studii de specialitate, cuvântul ai este considerat un pronume semiindependent, înlocuind substantivul copiii şi aflându-se la cazul nominativ, cu funcţia de subiect.
Într-un alt exemplu „Au căzut la mere, teoria prin care se susţinea că subiectul ar fi exprimat prin substantiv la cazul acuzativ cu prepoziţia la are ca şi contraargument considerarea cuvântului la ca adjectiv pronominal nehotărât (de cantitate) cu sensul multe şi cu funcţia sintactică de atribut adjectival.
Noile interpretări nu sunt unanim acceptate. Fără îndoială că şi în ştiinţa limbii cercetătorii sunt într-o continuă studiere a procesului de comunicare.
În şcoli, „elevii - lingvişti" urmăresc aceste modificări, renunţând la a „considera studiul gramaticii ca fiind aflat într-o inerţie păguboasă.
În proiectele noastre şcolare asigurăm o unitate, o convergenţă a ideilor. Manualele şcolare sunt concepute având ca repere ştiinţifice noţiunile de bază sintetizate în Gramatica Academiei.
Părinţii şi elevii, cititorii acestei rubrici, să fie absolut siguri că la testările organizate în şcoli şi la testarea naţională se formulează astfel cerinţele, încât să fie evitate interpretările de tipul celor din această tabletă.
Nici cercetarea fenomenului lingvistic nu poate rămâne în urma celorlalte ştiinţe. Trecerea de la un concept la altul, de la o interpretare la alta, se realizează în timp.
Acest lucru îl înţeleg cel mai bine când „ca simplă gospodină" mă aflu cu plasele în „Poiana lui Iocan" din Dâmbul nostru Pietros.
