Nicolae Iorga şi noi

Distribuie pe:

La 17 ianuarie anul acesta, se împlinesc 144 de ani de la naşterea ilustrului istoric, dramaturg, poet, documentarist, critic literar, gazetar, publicist, enciclopedist, profesor universitar şi om politic, Nicolae Iorga, recunoscut ca fiind cel mai de seamă savant şi istoric al românilor, din toate timpurile. Membru titular al Academiei Române, recunoscut pe plan internaţional, Nicolae Iorga a fost în primul rând părintele Istoriei Românilor, o lucrare amplă, numărând zece volume, născute într-o epocă de renaştere naţională, în care nu s-a rezumat doar la a scrie istorie, ci a şi făcut istorie, prin direcţia pe care a dat-o culturii române şi şcoala pe care a promovat-o. Activitatea sa ştiinţifică se întinde pe parcursul a 1.003 volume, 4.963 de recenzii şi nu mai puţin de 12.755 de articole şi studii, care stau şi azi la baza pregătirii istoricilor români. După spusele unor istorici, nu este cu putinţă să alegi un domeniu din istoria românilor fără să constaţi că Iorga a trecut deja pe acolo şi a tratat tema în mod fundamental. Cunoştea istoria neamului nostru în cele mai mici detalii şi este mare păcat că operele sale au fost şi continuă să fie ignorate şi după Revoluţia din 1989, prezentându-se în continuare o istorie contrafăcută în concordanţă cu vederile regimurilor succedate la conducerea ţării.

Avem obligaţia morală faţă de copiii noştri să prezentăm istoria neamului român aşa cum a fost ea, iar operele lui Nicolae Iorga ar trebui să stea la temelia educaţiei generaţiilor viitoare. „Unde-i oare mândria de a fii român?" întreba într-un discurs de-al său eminentul nostru istoric, pentru care nici istoria universală nu avea taine. Părerea mea este că mândria de a fii român, trebuie cultivată şi dacă nu semeni adevăruri istorice nu ai cum să culegi mândria naţională. Operele sale ne stau la îndemână, întreaga sa activitate ne este etalon, iar cărările pe care el le-a bătucit pentru noi nu aşteaptă decât să fie curăţate de buruiana vremii ca să iasă la suprafaţă. Merităm să ne căpătăm istoria înapoi, aşa cum a fost ea, aşa cum trebuie să o cunoască şi să o respecte copiii noştri, în semn de omagiu pentru cel care a fost cel mai de seamă istoric român, dar şi în semn de aleasă preţuire pentru toţi eroii ale căror fapte glorioase au fost şterse din diverse motive din paginile de aur ale trecutului nostru.

Nicolae Iorga nu este numai un nume mare sau numai o sursă de informaţii pentru diferite categorii sociale, el continuă să fie şi peste timp un exemplu despre cum trebuie să trăieşti şi cum trebuie să lupţi pentru idealuri ce ţin de fiinţă, neam şi ţară. Închei cu versurile din poezia sa „Luptă!", un îndemn adresat nouă, ca un testament însângerat pe care nu ar trebui să-l ignorăm: „Acel ce`n mijloc de vrăjmaşi/Nu ştie calea să şi-o taie,/Acel a căruia văpaie/O stinge vântul pătimaş./Acela nu e legiuit/Stăpân în lumea `nchipuirii:/Cu mirul sfânt al nemuririi/N'a fost din leagăn miruit./Cu groapa care îl ascunde/Fiinţa i se nimiceşte,/Căci a fugit din locul unde/Se moare, dar se biruieşte." Nicolae Iorga a fost legiuit cu mirul nemuririi în sufletul întregului neam românesc.

 

Lasă un comentariu