Atentatul de la Paris asupra redacţiei, „Charlie Ebda" este virulent analizat ca fiind lipsit de noimă şi morală în ochii Creştinismului şi creştinătăţii, producând panici la proporţii planetare, îngrijorări pe deplin justificate cu privire la libertatea de expresie şi drepturile omului la viaţă, indiferent de religie, sex, sistem şi apartenenţă, politică prin acţiuni extremiste şi fanatismul religios al unor organizaţii teroriste precum „Statul Islamic" sau „AL-QUAIDA".
Dar libertatea de expresie oricare ar fi ea trebuie însoţită de existenţa unor norme morale fără a încălca libertatea altuia prin agresiune, imagini deşănţate batjocoritoare, insulte grosolane şi prostituarea unor simboluri, oameni, religii, moduri şi stiluri de viaţă. Ştiau ziariştii de la Charlie Ebda de caricaturile apărute acum câţiva ani în Danemarca şi de reacţia lumii islamice promptă şi violentă, rănită în credinţa lor de mii de ani?, că 13 ţări islamice condamnă pe toţi cei care profanează profetul şi imaginea lui?! Cred că DA. Au cunoscut ziariştii de la Charlie Ebda ce este islamul, au trăit ei cel puţin o zi printre musulmani înconjuraţi de moschei, rugăciuni, molahi şi emami? Cred că NU! Este clar că aceste caricaturi au deranjat islamul curat şi credincios valorilor lui. Valorile CORANULUI nu fac crime - dar fanaticii o fac, sunt destui şi mor fericiţi!
Vă mai aduceţi aminte cum unii ziarişti şi actori francezi în preajmă şi în timpul meciurilor de fotbal cu România, batjocoreau, ironizau şi ridiculizau România, pe români, făcându-ne în tot felul: ţigani, hoţi, murdari, inculţi, laşi, schimonosându-ne în fel şi chip prin caricaturi, teatru scurt şi presă? „Dreptul la râs nu justifică crima". Anumite publicaţii europene au dreptul să râdă şi să satirizeze cât or vrea, dar cu bun-simţ, nu orice şi în deplină cunoştinţă de cauză, nu doar pentru tiraj! Nu poţi ignora o religie şi o cultură mai veche de 3-4 mii de ani caracterizată de ecletism şi legi sacre, convingeri de generaţii peste generaţii.
Aceşti francezi nu au respectat valorile religioase ale propriilor musulmani, împingând libertatea de expresie dincolo de orice închipuire.
Voi încerca să nu dau sentinţe, ci doar să îmi argumentez impresiile ca unul care a trăit între musulmani zi de zi, ceas de ceas, noapte de noapte, în calitate de specialist român, timp de trei ani de zile la Shiraz-IRAN (Fertilizer Factory SODA-AŞ). Mergeam la serviciu împreună, în oraş, la bazar, ne plimbam şi ne duceam la piscine, mâncam împreună cu ei, participam la spectacole şi filme, eram invitat şi mergeam în casele lor, la restaurant sau oriunde împreună. Niciodată nu am crezut că voi întâlni oameni atât de deosebiţi, prietenoşi, calzi şi ospitalieri în plin deşert la: Shiraz, Teheran, Isphan, Tabriz, unde sunt musulmani la tot pasul din Arabia Saudită, Kuveit, Siria, India, Irak ş.a, mulţi devenindu-mi prieteni.
Le-am respectat legile, religia, modul de viaţă, îmbrăcămintea, pe fiecare în parte. M-au respectat şi ei, m-au iubit, le-am învăţat limba (FARSI) şi am comunicat foarte bine cu ei la serviciu, pe stradă, la meetingurile lor de producţie, fără nici un fel de discriminare. Se ştie, la baza fundamentalismului musulmanilor stă ISLAMUL (pace şi supunere faţă de Dumnezeu), religie monoteistă, a doua religie după creştinism din lume fondată în sec. al VII-lea de către profetul Mohamed şi bazată pe CORAN, călăuza infailibilă pentru pietatea personală şi viaţă, o inimitabilă simfonie a acelor locuri ale cărei sunete mişcă oamenii până la lacrimi sau îi duce în culmile extazului.
Islamul nu este doar o religie, ci este şi un mod de viaţă superior şi numai el poate aduce binele, fericirea şi pacea pe pământ! (...)
„AS-SALAMU-ALAIKUM", în pronunţare curentă: SALAM-ALEKOM (pacea şi binecuvântarea lui Alah fie asupra sa), cel mai des popular şi important salut, semnificând la întâlnire sau despărţire: „Niciun rău să nu te atingă din partea mea".
