Nu puţini sunt cei care susţin că în România lipseşte principala motivaţie pentru existenţe unui sistem educaţional calitativ. Întrucât şansele unui tânăr educat şi calificat să urce pe scara socială în România sunt aproape nule, unicul avantaj al unui tânăr „şcolit", civilizat şi calificat este posibilitatea de a pleca mai facil din ţară şi şansele mai mari de a-şi găsi în Vest un loc de muncă bine plătit.
Ce-i drept, nici autorităţile nu sprijină educaţia. Dimpotrivă, o discreditează. Fostul preşedinte al României, bunăoară (despre Băsescu e vorba), nu a făcut altceva decât să discrediteze însăşi ideea că un tânăr trebuie să înveţe mult ca să obţină succes în viaţă. Clasa politică ar trebui să înţeleagă că România, în afară de bucătari, chelneri şi mecanici auto ar avea mare nevoie de ingineri, geologi, economişti şi manageri competenţi. Perspectivele economiei noastre depind foarte mult de „factorul uman" şi de nivelul de competenţă de care va da dovadă forţa de muncă din România. Dacă şi sistemul educaţional va rămâne în continuare o „fabrică de diplome" aşa cum este astăzi, atunci România nu are ce căuta în Europa secolului XXI.
