Toleranța a încurajat aroganța!

Distribuie pe:

Numeroși analiști politici și-au pus întrebarea: s-a făcut (ori nu!) un troc între UDMR și PSD pentru protejarea lui Borbely László, pentru care DNA a cerut deputaților avizul legal pentru începerea urmăririi penale? Și asta, pentru că patru zile le-a luat celor de la Biroul Permanent al Camerei să înainteze cererea DNA către Comisia Juridică, și acolo, până la sfârșitul săptămânii trecute nu se mai întâmplase nimic! Dacă s-a făcut sau nu un troc între UDMR și PSD, nu vom răspunde cu „Da" sau „Nu", întrucât e greu de dovedit. Oricum, întâmplător sau nu, tot săptămâna trecută, la Senat, PNL a eșuat în tentativa de a coagula o majoritate care trebuia să funcționeze cu prilejul votului pentru ocuparea unui post vacant de judecător la Curtea Constituțională. La votul din plen, însă, UDMR a jucat într-o manieră care a basculat fragila majoritate liberală și a permis PSD să-și plaseze propria propunere la Curte. De aici bănuiala că s-a făcut o înțelegere „politică" între PSD și UDMR, oferind în schimb protecție pentru László Borbely! Că este așa sau nu, rămâne de văzut.

Am pornit, însă, de la acest exemplu, pentru a ilustra un adevăr: de-a lungul anilor, pentru a-și păstra puterea și, după caz, majoritățile fragile din Parlament, partide românești au profitat (apelat) mereu de voturile UDMR. Dar, în defavoarea românilor! Urmarea? Văzând că, după `89, șmecheria, dar și toleranța proverbială a românilor („reprezentați" de partide) nu prea are limite, liderii maghiari (și nu e vorba doar de UDMR!) au întins mereu… coarda, câtă vreme, nimeni de la nivelul guvernelor, al Președinției nu i-a avertizat că… „totul are o limită"!

Așa s-a ajuns ca UDMR - și mai recent celelalte partide extremiste maghiare - să-și impună, treptat, prevederi (în Legea Educației, a minorităților) pe care nici nu le-au visat prin anii '90. Cum? Prin „aranjamente" și trucuri politice, UDMR fiind mereu în Parlament, dar și la guvernare. Asupra manierei în care și-au impus „prevederile", de care vorbeam, nu mai e cazul să insistăm: cu contribuția directă a guvernanților români.

Acum, în 2015, românii se întreabă: la ce să ne așteptăm, dacă înțelegerile oculte vor continua așa, în privința mult clamatei autonomii teritoriale a așa-zisului ținut Secuiesc? Care va fi atitudinea (poziția) noului președinte al României, Klaus Iohannis, în această chestiune? Dar a Guvernului, la „pupitrul" de comandă al căruia se află, încă, Victor Ponta, un personaj „alunecos", când e vorba de relațiile PSD cu UDMR?! Sunt întrebări la care, încă, nimeni nu poate da un răspuns.

Le-am reamintit doar celor de care, temporar, depinde soarta (prezentă și viitoare) a României, că extremismul maghiar lucrează din plin. Și nu de azi, de ieri, ci de multă vreme. Cei de la putere n-ar trebui să uite că, nu demult, un oarecare Csibi Barna - cel care terfelea memoria lui Avram Iancu -, unul dintre membrii fondatori ai Gárda Kulturalis és Hagyományrsz Egyesûlet (Asociația de cultură și tradiții Garda Secuiască), își propusese nu doar schimbarea, la Miercurea Ciuc, a numelui străzii Mihai Eminescu în Attila, ci îndepărtarea Monumentului Ostașului Necunoscut din oraș, unde se sărbătorește anual Ziua Națională a României. Mai mult, obrăznicia a mers până acolo, încât Garda voia referendum pentru schimbarea denumirii municipiului reședință de județ din Miercurea Ciuc în Csikszereda! Culmea e că mișcarea (așa-zisa Gardă) a luat ființă la Miercurea Ciuc, după ce organizația extremistă Garda Maghiară din Ungaria a fost scoasă în afara legii de justiția din țara vecină. Ce-i drept, nici Garda secuiască, organizație extremistă, nu este înregistrată juridic. Dar i-a luat cineva de guler pe membrii ei? Nu cunoaștem! Noi, cu toleranța, ungurii cu… aroganța.

Suntem nerăbdători să aflăm care va fi reacția noului președinte al țării, Iohannis, în privința așa-zisei „autonomii". Cu atât mai mult cu cât, pe nicăieri, în Europa, unde trăiesc maghiari, nu există autonomii pe criterii etnice! Reacție așteptată cu atât mai mult cu cât fostul președinte, Traian Băsescu, a jucat, în chestiunea autonomiei - în funcție de conjuncturi - la două capete. Cândva, la o Adunare Parlamentară a Consiliului Europei, Băsescu declara doar anemic că „noi nu îmbrățișăm teoria autonomiei pe criterii etnice". Dar, ce… îmbrățișăm?!

Oricum, celor care se joacă cu „autonomiile" pe harta țării - o spunem nu noi, ci oamenii simpli - să le fie clar: își vor asuma o mare și grea răspundere în fața națiunii! Și nu doar atât…

Și, ca să încheiem cu sublinierile de la început, cazul Borbely ne spune un lucru, în cazul în care trocul UDMR - PSD va funcționa: că planul președintelui Iohannis de a reforma clasa politică e sortit eșecului, folosind cel mai penal Parlament din istoria României. Nu credem că are nicio șansă până în 2016, când putem spera că publicul va vota majorități mai curate, mai puțin penale și mai puțin (sau deloc) dispuse la trucuri politice!

Lasă un comentariu