În ultima perioadă tot mai des avem parte, în mass-media centrală, de mesaje adresate tinerilor români stabiliți prin țări străine, să se întoarcă acasă, vezi, Doamne, să-și pună experiența profesională la dezvoltarea țării etc, etc. Hai acasă! Este o chemare amăgitoare, în care nu cred nici vremelnicii guvernanți, fiindcă oferta de locuri de muncă este extrem de subțire. Iar puținele locuri de muncă oferite tinerilor sunt retribuite cu salarii de mizerie, 900 de lei brut și neto de plată 700 de lei, bani din care nu poți supraviețui decent, dacă mai ai de întreținut și o familie. Motivele pentru care cei plecați la muncă în străinătate ezită să se întoarcă acasă sunt multiple: odată sunt salariile de mizerie și lipsa unor locuri de muncă sigure în România. Apoi, atmosfera de la locul de muncă, tensionată datorită promovărilor pe criterii politice sau familiale; lipsa oricărei perspective civilizate pe plan profesional și marginalizarea tinerilor, considerați incompetenți profesional fără experiență. Mai amintim și faptul că atunci când sunt organizate concursuri pentru ocuparea unor posturi libere în organigrama societăților private sau instituții de stat, acestea sunt doar așa, de „ochii lumii" aranjate dinainte. Unui candidat cu curajul să întrebe, la înscriere, dacă concursul este cinstit și dacă mai are rost să se pregătească, i se răspunde că organizatorul este firmă serioasă, că au nevoie de competență profesională... În realitate postul respectiv este ocupat de mult. Așa că, un tânăr cu experiență într-o țară civilizată este scârbit de ipocrizia din țară și preferă să rămână departe de casă, unde este apreciat și retribuit după merit. Mai există și o altă categorie de români din diaspora, care s-ar întoarce acasă, fiindcă în Spania, Italia, Germania nu prea mai găsesc locuri de muncă, dar nu se întorc de rușine. Alții mai speră în redresarea economiilor țărilor de adopție și preferă un ajutor de șomaj, decât umilitorul ajutor social din țară. Cât despre elitele tinerei generații de intelectuali români, medici, ingineri, specialiști în calculatoare, aceștia și-au făcut acolo o carieră și o situație familială de excepție. Majoritatea dintre intelectualii românii din diaspora nu vor să audă de o posibilă întoarcere acasă, de unde au fost obligați să plece umiliți și marginalizați. Am întâlnit români în străinătate care se întâlnesc doar duminica, la o biserică ortodoxă, unde, după Sfânta Liturghie, la o agapă creștină, discutau despre problemele lor, dar nu i-am auzit niciodată că vor să se întoarcă acasă.
Să admitem, totuși, că există tineri care au acumulat o experiență profesională valoroasă și vor să se întoarcă acasă. Concret, ce pot să facă ei în județul Mureș, în orașele și satele mureșene? În municipiul Târgu-Mureș, locuri de muncă în fabrici și uzine nu există. La Târnăveni, un italian a deschis o fabrică de cabluri, unde califică la locul de muncă tineri din zonă, apoi le asigură salariul minim pe economie, plus cheltuieli de transport, combinatul chimic a devenit o amintire, la fel și fabrica de mobilă, chiar și cea franceză. La Sighișoara, fabricile cu tradiție mai angajează când și când muncitori calificați și necalificați. Industria textilă din acest oraș a dispărut aproape în totalitate. La Reghin, se pare că sunt mai multe locuri de muncă decât în Târgu-Mureș, dar și aici este nevoie de oameni cu înaltă calificare, din păcate plătiți prost. La Luduș, Fabrica de lapte a fost distrusă, Topitoria de cânepă lichidată, la fel și Fabrica de cauciuc. A rămas doar Fabrica de zahăr, unde mai există o activitate performantă, dar cu puține locuri de muncă.
Dacă pe vremea socialismului în fostele ferme ale Trustului IAS Mureș, de primăvara până toamna târziu, se asigura de lucru pentru câteva mii de lucrători în fermele pomicole, zootehnice, cu hamei, sau legumicole, astăzi, prin privatizarea acestora, muncitorii agricoli cu experiență și-au găsit locuri de muncă în Germania, Slovenia, Ungaria, unde câștigă mulțumitor în calitate de muncitori agricoli sezonieri. Majoritatea românilor stabiliți în străinătate lucrează în agricultură. Să admitem că aceștia au învățat meserie și dacă le spun guvernanții „Haideți acasă", că o să vă ajutăm să puneți pe picioare o afacere performantă! Bun, vin acasă și investesc într-o fermă zootehnică, mai ales că există condiții pentru creșterea animalelor. Iarăși și iarăși vin cu exemple concrete: vine românul acasă în satul natal și pornește o afacere profilată pe creșterea vacilor de lapte, cu dotări de ultima generație. Unde vinde laptele cu 1 leu litru, ce fel de nivel de rentabilitate înregistrează. Din datele statistice puse la dispoziție de ing. Silvia Jude-șef serviciu la DADR Mureș, am reținut următoarele, efectivele de bovine la nivel de județ în ultimii ani au fost: în 2005-59.323 capete; 2006 - 58.071; 2007 - 52.867; 2008 - 48.900; 2009 - 47.710; 2010 - 45.682; 2011 - 48.256; 2012 - 51.762; 2013 - 53.022; 2014 - 55.564; 2015 - 53.595 capete. Am prezentat această situație statistică, zootehnia fiind una din afacerile posibile în agricultura județului Mureș, cu explicațiile de rigoare, efectivele de bovine au crescut până în 2006, an când s-a acordat prin APIA subvenția pe lapte. Apoi, efectivele au tot scăzut până 2014, când iarăși se acordă o subvenție, de data aceasta pe cap de bovină, iar prețul de achiziție la lapte a crescut de la 0,6 lei în 2006 la 0,9 -1 leu în 2015. Vine acasă un tânăr lucrător din agricultură și își investește bruma de câștig într-o mini fermă zootehnică. În mod sigur, într-un an doi va pierde totul, va ajunge în faliment, și va regreta că s-a întors acasă. Un om oarecare a investit în cultura plantelor medicinale și în cultura nucului. A îngropat niște bani cu care putea să meargă la odihnă în țară sau străinătate. Acum stă pe marginea șanțului, în câmp și îi vine să vorbească singur, fiindcă copiii vor să-și rostuiască viața prin țări străine, iar de toată osteneala nu se va bucura neamul lui. Hai acasă! A strigat de multe ori. Acum nu mai strigă, se bucură că și-a făcut un rost pe acolo, prin lume, și îi pare rău că a îmbătrânit și nu mai are curajul să ia totul de la capăt. Timp de 25 de ani am scris în coloanele ziarului „Cuvântul liber" despre șansa agriculturii de a salva economia României…, acum constat cu tristețe că „totul este deșertăciune și goană după vânt", vorba Ecleziastului.
