Printre măsurile pentru reducerea deficitului bugetar, vehiculate în spațiul public, se numără eliminarea facilităților fiscale pentru anumite categorii de salariați, modificarea TVA la anumite produse, dar și coborârea pragului de impozitare pentru microîntreprinderi.
Sunt măsuri disperate, măsuri care nu au nimic de-a face cu ce ar trebui să fie. În România, astfel de măsuri nu mai pot corecta în niciun fel deficitul bugetar. Dacă ar intra în vigoare, ceea ce mă îndoiesc, pentru că ar trebui să existe o instituție și fel de fel de controale care să le ducă la bun sfârșit, deficitul ar fi micșorat cu 28-30%. Restul de unde?
Dintr-un singur loc se poate. Și anume din demararea activității în economia reală. Nu există niciun fel de gândire constructivă în acest sens. Toate sunt până la urmă niște încercări de a mai prelua câte ceva de la mediul de afaceri sau de la populație. Deci, aici trebuie să avem de-a face cu o viziune clară.
Trebuie să facem reformă din punct de vedere al modului de obținere a valorii adăugate în România, dusă măcar până la media Uniunii Europene, pentru că suntem țara cu cel mai mare potențial de sărăcire a populației. Dacă nu, nu vom reuși să rezolvăm problema. Lucrurile s-au agravat acum câteva zile, când reprezentantul UE a spus clar că nu se mai acceptă așa zisele negocieri. Dl Budăi a plecat acum, dar era un artist în a ne spune cum vor negocia, cum vor merge la Bruxelles ca să rezolve problema PNRR-ului distrus de USR, de parcă ei nu ar fi votat în Parlament acest program. Deci nu mai merge nici cu negocierea, nici cu amânarea. Pericolul este foarte mare.
BNR spune foarte clar că suntem în situația de a pierde banii, dacă nu reușim să ducem deficitul la 4,4% din PIB. Guvernul nu face ce trebuie să facă. Trebuie să dea drumul la activitate în sectorul producției reale. Or, aici suntem penalizați de mediul economic european, pentru că mediul de afaceri nu mai primește comenzi din Occident. Ecnomia României este bazată în mare parte pe manufactură auto. Primim, prin subcontractare, comenzi de la industria auto din occident. Nu mai primim acum, pentru că această industrie se orientează în alte direcții.
Trebuie ajutați și fermierii români, nu doar prin producție, de tipul programului “Tomata”, ci printr-o linie de logistică agricolă, adică depozite, prelucrare, și mai ales distribuție. Guvernul trebuie să dea bani pentru crearea unor târguri unde să se vândă produse românești. Sunt lucruri care se pot face de pe o zi pe alta. De ce nu se fac? De ce există această reținere? De ce trebuie doar să propunem impozite, să tot tăiem, să tot luăm, să blocăm activități? Vă dați seama ce înseamnă în plin sezon TVA pe HoReCa? Înseamnă să distrugi, pe orizontală, o rețea întreagă.
Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic
