Zbor de vultur sau poezia lui Mircea Dorin Istrate

În atmosfera caldă a unui auditoriu select, îmbogăţită generos cu cele mai de seamă personalităţi ale culturii mureşene, vineri, 17 aprilie 2015, am avut onoarea de a participa la dubla lansare a cărţilor „În cumpăna vremurilor. Pasteluri şi alte poezii" şi „Picuri de lacrimă", scrise de domnul Mircea Dorin Istrate. Evenimentul a marcat şi trecerea în cel de-al şaptelea deceniu de existenţă a unui poet despre care-mi vine a spune că scrie o poezie asemănăzoare unui zbor de vultur: înaltă, elegantă, concentrată, precisă şi foarte deschisă.

Într-un spaţiu geografic din care se poate lua oricând pulsul frământărilor interetnice ale ţării, poezia patriotică a domnului Mircea Dorin Istrate bandajează răni deschise, educă în spirit civic şi deschide nenumărate ferestre către satul românesc. Mi-a făcut o deosebită plăcere să asist la remarcabila prezentare a operei sale făcută de publiciştii prezenţi, printre care doamna Mariana Cristescu, domnul Lazăr Lădariu, domnul Nicolae Băciuţ şi domnul Victor Luca, fără a-l uita pe părintele protopop Nicolae Gheorghe Şincan, care aduce smerenie şi pace la fiecare adunare la care participă. Ascultând părerile elaborate şi de excepţie ale ilustrelor persoane, am fost profund recunoscătoare existenţei acestora, având în vedere că începuturile în ale poeziei pentru domnul Mircea Dorin Istrate seamănă izbitor de mult cu începuturile mai multor scriitori mureşeni, şi anume înaintarea unor lucrări la redacţia cotidianului „Cuvântul Liber", unde ochii de vultur versat

ai doamnei Mariana Cristescu descoperă valenţe peste care necunoscătorii pot trece uşor şi de unde începe să bată vântul arzător al „torţei nestinse" - Lazăr Lădariu -, care ridică zborul literar la înălţimi vultureşti. Participă la jocul înălţimilor domnul Nicolae Băciuţ, care, peste toate cele, îmi pare că se simte aproape de rai în postura de editor, de unde poate gusta primul din fructele dulci ale limbii româneşti.

Una peste alta, auditoriul a avut parte de o aniversare-lansare desfăşurată sub semnul cuvântului, care a permis decoperirea inepuizabilelor resurse ale unui poet prolific, care scrie pentru consumatorii de cuvinte, şi nu pentru criticii literari sau scriitori, aşa cum e firesc să facă oricare om de litere ce se respectă. Am zburat câteva ore la înălţimi ameţitoare cu culoare de Cenaclu „Flacăra", rămânând cu gustul dulce al unei întâlniri demne de Şcoala Ardelenească, dar şi cu vaga tristeţe că nu au fost prezenţi suficient de mulţi tineri care să înveţe cum e să te ridici în zbor de vultur la înălţimile unei culturi ce nu trebuie să se piardă.

Lasă un comentariu