În aceste zile, când se sărbătoresc ziua regelui și monarhia, mă copleșesc amintirile din copilărie, când toți din familia mea, străbunici, bunici și părinți, erau monarhiști în cuget și simțiri, având de suferit în trecut, mai ales că unii au fost deputați sau senatori, din partea țărăniștilor sau a liberalilor.
În anul 1939, când majestatea sa Regele Carol al II-lea conducea țara fără partide, în ziua de 8 iunie, pe un teren de fotbal din Piatra Neamț, împodobit cu ghirlande de flori, ramuri de brad și steaguri tricolore, a avut loc o întâlnire a cohortelor de străjeri din toate provinciile României.
Moldova era reprezentată de cea mai mare reuniune de cohorte, delegații județelor din această regiune având cravata verde, celelalte delegații ale provinciilor României Mari având cravate în culori diverse. La reuniune, au asistat prefecți, primari, clerici, corurile reunite și fanfara militară a Regimentului 15 Dorobanți, care au cântat imnul „Trăiască regele". Dar, mai presus de toate, a fost prezent și regele Carol al II-lea, îmbrăcat în uniforma de paradă, cu mantia de Cavaler al Înaltului Ordin Mihai Viteazul. Alături, îi stăteau marele voievod de Alba Iulia, Mihai, domnul Sidorovici, comandantul suprem al cohortelor de străjeri, cel al cercetașilor pe țară, mulți demnitari și guvernanți.
S-a prezentat onorul la rege de către prefectul de Neamț și un grup de protopopi și călugări, care i-au binecuvântat pe cei prezenți. Apoi, regele a rostit o urare de sănătate și a fost întâmpinat cu pâine și sare, într-o paradă a costumelor naționale din toată țara.
Spre marea mea bucurie, la festivitatea de decernare, diploma de cea mai activă cohortă de străjeri din țară mi-a fost acordată mie, elevului străjer Roman Panaite, în calitate de șef al cohortei de străjeri din Piatra Neamț! Mi s-a pus decorația pe bluza albă, mi s-a dat diploma onorifică a regelui de către domnul Sidorovici, iar Mihai, voievod de Alba Iulia, mi-a pus tresa cu grade pe mânecă, m-a sărutat și m-a îndemnat să păstrez cu cinste și onoare însemnele pentru decorarea cohortei noastre din Piatra Neamț. Când toate celelalte cohorte au strigat „Ura!", mi-au dat lacrimile și, emoționat, am mers și am sărutat mâna regelui, iar el mi-a zis să mă fac mare și să apăr, la nevoie, hotarele țării. Acum, după zeci de ani, înțeleg mult mai bine ce a spus regele atunci.
De la acel eveniment deosebit din viața mea, despre care s-a scris în presa locală și centrală de atunci, am păstrat o fotografie pe care o prezint alăturat.
