În ziarul CLICK din 24 aprilie 2015, citim, cu o vădită mirare și satisfacție, cum soții László și Enikõ Bajko din Gheorgheni au demarat o afacere prin care produc anual 300.000 de sarmale, le congelează câte opt sarmale în caserole de plastic și apoi le comercializează în hypermarketuri din Ungaria, Suedia, Italia și Germania, cu un profit de 278.000 de lei anual. Se știe, sarmalele, mititeii și mămăliga sunt branduri ale gastronomiei românești, așa cum gulașul, bogracsul și papricașul sunt branduri specific ungurești. Dar în Ardeal, interferența aceasta gastronomică este benefică, atât pentru unguri și secuii, cât și pentru valahii români.
Românii mai beau țuică de cireșe (cseresznye pálinka) și de piersică (barack pálinka) ungurești, iar ungurii beau horincă și jinars românesc. Cât despre țuica de prună, denumită palincă, ea este un brand al ambelor etnii. Iată că, în plan gastronom, concordia interetnică este perfectă.
Dar cum rămâne cu enclavele teritoriale pe criterii etnice? Într-o recentă excursie cu pensionarii la Casa Poporului din București, o doamnă căruntă, cam la 60 de ani, mi-a spus: „Domnule, eu sunt o unguroaică, dar cu chestia asta cu autonomia nu pot fi de acord. Am casa mea, am pensia mea, am mâncarea mea și sunt mulțumită fără alte autonomii. Pentru că discuțiile astea cu autonomiile pot duce la conflicte interetnice, precum cele din 20.03.1990, și eu nu doresc așa ceva." Am rămas profund impresionat de raționamentul acestei doamne de etnie maghiară.
Guvernanții din România postdecembristă ar trebui să fie mai fermi cu aceia care atentează, strigător, la simbolurile naționale românești. Indivizi ca László Tökés, Csibi Barna și alți șovini exaltați, care încearcă, prin toate mijloacele, să creeze în Ardeal conflicte interetnice, ar trebui declarate persoana non-grata și expulzate în Ungaria. Despre fustangiul László Tökés, care a lepădat sutana preoțească, vorbește cel mai bine rechizitoriul din procesul de divorț pe care i l-a intentat fosta lui soție.
Odată ajunși în Ungaria, acești șovini iresponsabili n-au decât să militeze pentru mai multe autonomii cum ar fi: autonomie pentru lacul Balaton; autonomie pentru pusta maghiară; autonomie pentru insula Margareta etc. etc.
Dar până la aceste autonomii, ungurii și românii din Ardeal trebuie lăsați în pace! Ei vor mânca încrucișat din brandurile lor culinare și vor bea împreună un deț de palincă. Și va fi pace.
