Victor Hugo spunea: „A respira Parisul, conservă sufletul".
Există cineva care să nu fi visat vreodată să ajungă în metropola care nu doarme niciodată, în acest oraş romantic, poetic şi boem? Ei bine, eu cred că nu!
Când am aflat că domnul profesor de geografie Hadrian Conţiu, de la Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian", liceu în care studiez şi eu, organizează o excursie în mirobolantul Paris-oraşul luminilor, am decis de îndată să mă alătur şi eu.
De mic copil îmi imaginam momentul în care voi păşi pe pământurile franceze şi nu-mi venea să cred că a venit acea clipă. „La Paris, moda e în aer, vântul o transportă, e în cer şi pe macadam", spunea Coco Chanel. Am respirat şi eu acest aer divin, în numeroasele noastre ieşiri, în care am descoperit miracolele oraşului, împreună cu profesoara de Limba şi literatura română Anca Blaga, Andreea Conţiu, Laura Rus, Mirela Alexa şi ceilalţi colegi din grupul meu. Petreceam timpul în care ne erau prezentate obiectivele turistice cu toţii, cei 48 de oameni minunaţi: profesori, elevi şi părinţi, iar mai apoi aveam îngăduinţa de a petrece timp în locurile dorite, pe grupuri.
Întreaga excursie a durat 9 zile. Zile în care mi-am făcut noi prieteni, am fost ca o familie unită. Am pornit în data de 13 aprilie, la ora 12, din judeţul Mureş, cu autocarul. În primele două nopţi am poposit la Budapesta şi Nurnberg, iar a treia zi am ajuns în oraşul scăldat de apele Senei. Dis-de-dimineaţă am pornit nerăbdători spre Disneyland Paris, un alt vis devenit realitate. În acest loc, oricine are ocazia să intre în atmosfera fascinată a lumii Disney, de la cel mai tânăr până la cel mai vârstnic vizitator. După ce am făcut o mulţime de poze, care să ne păstreze imaginea fericirii, ne-am încercat curajul prin toate atracţiile parcului, după care am fost martori la un spectacol cu focuri de artificii.
Din lumea basmelor am păşit cu paşi siguri în universul artei şi al istoriei, vizitând „muzeul muzeelor lumii": vestitul Luvru. După ce l-am dezvelit de secrete şi mi-am închis portalul amintirilor, asigurându-mă că nimic din ce am văzut nu va fi uitat, am pornit spre Champs-Elysee, iar apoi spre simbolul Parisului-Turnul Eiffel. Mijlocul de transport care ne-a purtat prin oraş a fost metroul, o altă nouă experienţă. Am avut parte de vreme bună, aşa că am urcat până la ultimul etaj al faimosului turn. Am trăit emoţii de nedescris şi fericire pură, copleşitoare.
După priveliştea izbitoare, absolut formidabilă, am vizitat şi altă parte a metropolei, cartierul Defense, o plăcută surpriză pe care mi-a oferit-o Parisul. Am experimentat şi câteva specialităţi franţuzeşti, care mi-au stârnit curiozitatea şi m-au determinat să aflu mai multe despre bucătăria franceză. Am vizitat muzeul D'Orsay şi Catedrala Notre Dame, alte obiective care ne-au purtat în timp, spre lumi antice.
„Dacă îmi veţi smulge inima, veţi vedea în ea Parisul!", spunea Louis Aragon. Exact aşa am impresia că trăiesc şi eu după aceste cele mai frumoase trăiri din viaţa mea de până acum. Am strâns amintiri spectaculoase, greu de uitat. Mă voi întoarce acolo şi abia aştept să păşesc din nou în aventura pe care acest oraş ne-o lansează tuturor.
