Acesta este titlul unei cărţi mai scumpe decât altele de la târgul Bookfest, care a adunat cel mai numeros auditoriu la lansare. „Cele mai importante lucruri nu se văd. Cărţile, de pildă. Ceea ce e mai de preţ, to timiotaton, apare la Plotin în capitolul trei al primei Eneade, legat de afirmaţia că obiectul filozofiei este ceea ce în această lume, pentru om, constituie lucrul cel mai de preţ. Plotin spune că omul care vrea să facă ceva din viaţa lui trebuie să se înalţe, să se ridice. Legea lui este ascensiunea spre lucrurile cele mai înalte, ce ridică gândirea pe cea mai desăvârşită treaptă de inteligenţă a vieţii. Discursul oamenilor poate fi conceput în două moduri, după cel de a fi al lui Dumnezeu (sub specie aeternitatis) - Îl vei iubi pe Dumnezeu şi după modul de a fi al omului, sub specie temporalis - Îl vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Interesant şi de necrezut că asemenea subiecte atrag cel mai mare public aici la Târgu-Mureş. Cartea lui Patapievici este o sinteză de religie şi filosofie. Ne mai spune despre Platon, Kirkegaard, Bergson - Introducere în metafizică, Thomas Mann - Muntele vrăjit „conversaţia neîntreruptă de aici este doctoratul lui Dumnezeu care descoperă viaţa proprie în năzuinţa spre ceea ce este mai de preţ". O adevărată Enciclopedie - Flaubert, Şestov - în sec. 19 la sfârşit, citeam Kant, Shakespeare şi Biblia. În epoca noastră, conversaţia nesfârşită tinde să fie descurajată ca pierdere de vreme, ca diletantism lipsit de rezultate. Thales, Pitagora, Socrate, din nou Platon (Phaidros) cu „scrisul pe suflet", piesele de teatru ale lui Aristotel, monologul confesiv al lui Augustin, rugăciunea - scriere pe suflet. Magia din mintea fiecăruia, imaginaţia, puterea sufletului şi actul magic Imaginaţia lui Don Quijote - comparat cu Cavalerul rătăcitor al lui Christos - fac parte din următoarele capitole. Ultimul dar al umanismului european - Mircea Eliade, Speranţele legate de o nouă Renaştere, cea orientală. Revelaţia literaturii sanscrite, Upanişadelor, Vedelor şi a budismului, Bhagavad-Gita din Mshabharata, Sakuntala. „Iată marele proces care se petrece astăzi în filosofie. Panteismul Orientului, transformat de către Germania, corespunde Renaşterii orientale, în acelaşi fel în care idealismul lui Platon corectat de Descartes, a încoronat, în secolul al 17-lea, Renaşterea greacă şi latină. Speranţele legate de naşterea unui nou umanism, psihanaliza, dialogul dintre Occident şi Orient, Nietzche, nihilismul ca depreciere a culturii este şi subiectul cărţii lui Patapievici, Omul recent. Noua Europă şi vocea care lipseşte - Creştinismul. Cât timp nu se întunecă apusul - Dante, Husserl - în rădăcina transcendentală a atitudinii europene faţă de lume stă unitatea civilizaţiei europene. Spiritul şi legea. Un preambul despre Godel, adevărurile cu care nu ştim ce să facem, un logician care proclamă superioritatea spiritului. Şi nu ştiu cum, de la toate astea, Patapievici ajunge în aceeaşi carte, la mecanismul loviturii de stat din România. Valorile, ca operaţiuni ale sufletului şi civilizaţia ca formă de respect - remediul fiind depăşirea nihilismului. A doua navigare a sufletului înseamnă, în esenţă, a privi realitatea cu alţi ochi decât cei fizici, cu cei ai spiritului, ai sufletului şi a o interpreta într-o altă dimensiune, superioară, folosind o metodă de investigaţie". Cartea se încheie cu Unicul principiu absolut al politicii sau despre instabilitatea tuturor aranjamentelor omeneşti, pacea eternă ca regim politic pentru Kant cu concluzia să nu ucizi... şi nici nu mă mir că Patapievici este un autor controversat, care are darul să atragă atenţia însă foarte mult asupra lui nu doar prin cărţi, ci mai ales prin discursul personal, cum a fost la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, în ediţia de faţă Bookfest, cea mai bună!
