În noaptea de 23 spre 24 iunie, se celebrează Sânzienele, sărbătoare cu originea într-un vechi cult solar. Se povesteşte că Sânzienele sunt întruchiparea unor divinităţi nocturne, ascunse în pădurile nebătute de picior de om, care, în noaptea lor, plutesc prin aer, umblă pe pământ, cântă, dansează, împart rod holdelor, tămăduiesc bolile şi suferinţele omeneşti, fiind răspunzătoare de înmulţirea păsărilor şi animalelor. În unele sate, încă se mai păstrează tradiţia ca fetele să culeagă de pe câmp flori de sânziene din care împletesc cununi pe care le aruncă pe casele lor. Dacă coroniţa loveşte hornul sau se agaţă de el, este semn că în acea casă va urma o cununie. A rămas vie peste timp şi ideea că dacă te speli cu roua care cade în noaptea de Sânziene vei deveni chipeş şi mândru. Magia merge mână în mână cu tradiţiile românilor, aşa încât nici sărbătoarea Sânzienelor nu este lipsită de ritualuri de alungare a spiritelor rele sau de spor la munca pe câmpuri. Că era vorba de aprinderea de focuri în care se aruncau diverse lucruri rău mirositoare, că era vorba de producerea de zgomote intense, înaintaşii noştri au fost mereu convinşi că pot alunga toate relele din preajma lor dacă respectă tradiţia. Pe de altă parte, pentru a fi sănătoşi, se încingeau peste mijloc cu tulpini de cicoare, îşi prindeau flori de sânziene la pălărie sau în păr şi nu uitau să sărbătorească corespunzător această zi.
O atât de frumoasă zi nu putea rămâne fără corespondent şi în timpurile noastre, cu toate că ea nu mai primeşte atenţia de care se bucura cândva. În ziua de Sânziene, la propunerea comunităţii online „La Blouse Roumaine", se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Iei, un eveniment extins în peste 48 de ţări şi 100 de oraşe de pe întreg mapamondul. Ia este componenta costumului tradiţional românesc care se confecţionează din pânză topită, subţire, cusută de mână cu fir de mătase sau bumbac, cu modele florale sau geometrice care amintesc de însemnele ritualurilor străvechi ale dacilor. Ea a ajuns într-o ciudată zonă de suprapunere a artei cu moda, devenind vedetă oriunde în lume este purtată în zilele noastre. Chiar dacă este o piesă vestimentară arhaică, ia a reuşit să facă faţă celor mai exigente case de modă, dar eu îmi păstrez părerea că nimeni nu ştie să o pună în valoare atât de bine ca româncele. Este o mândrie, o bucurie şi o încredere pe care o încerci atunci când porţi ia, care se vede şi se simte în întreaga ţinută, unică şi specifică doar celor în a căror vene curge sângele dac.
Ziua de 24 iunie este una dintre acele zile care nu fac decât să demonstreze că românii, oriunde s-ar afla, trăiesc intens necesitatea de a-şi valorifica identitatea culturală şi tradiţională.
