Ne-am regăsit, după mulți ani de despărțire

Distribuie pe:

Organizând cele două întâlniri (15 mai 2014 și 9 mai 2015), ale cadrelor și foștilor copii instituționalizați la Casa de Copii din Miercurea Nirajului, am descoperit câțiva foști instituționalizați, astăzi, unii pensionari și cu nepoți, dar care n-au uitat anii petrecuți la instituția mai sus amintită. Este cazul fostului meu coleg Ion Ion, bucureștean. El n-a putut fi prezent la niciuna din cele două întâlniri, din considerente obiective. Cu toate acestea, el n-a uitat o parte din foștii colegi și i-a contactat telefonic după ce a aflat câte ceva despre ei.

După prima întâlnire de anul trecut, prietenul meu, Ion, m-a contactat telefonic și astfel am reluat prietenia de zeci de ani, care s-a întrerupt de atâta vreme. Despre el, știu că a fost instituționalizat între anii 1956-1968, și care, după absolvirea celor 7 clase elementare la Miercurea Nirajului, a urmat cursurile Școlii de meserii de la Mediaș, între anii 1958-1962, însușindu-și meseria de electrician. După terminarea școlii medieșene, a lucrat la Fabrica de ulei „Muntenia", la Uzina de anvelope „Danubiana" și la Institutul de fizică atomică, toate din București. În anul 1969, prietenul meu își găsește perechea cu care va împărți și bunele și relele în toți acești ani, ea, soția prietenului meu numindu-se Stelica. Împreună au un copil, care le-a dăruit pe nepotul Vlad, astăzi elev în clasa a IV-a, cu care bunicii sunt foarte mândri.

Așadar, după o perioadă lungă de timp, în care noi am fost „pierduți" unul de celălalt, relațiile au fost reînnodate, spre bucuria noastră. Suficient este și că ne putem auzi la telefon.

Să speram că de acum înainte vom mai afla și alte povești adevărate despre cei care și-au petrecut o parte din viață într-o instituție a statului.

Lasă un comentariu