Dacă străbați județul Mureș în lung și-n lat, constați că drumurile noastre sunt înnobilate cu o cunună de buruieni. Dacă pe vremea socialismului locuitorii satelor se înghesuiau să liciteze o porțiune de șanț, pentru coasă, astăzi pe nimeni nu mai interesează iarba de pe marginea drumului, nici cel puțin pe cei de la regia Drumurilor Naționale sau pe cei care gospodăresc drumurile județene, nemaivorbind de drumurile comunale. Culmea ironiei, se acordă bani pentru ajutor social categoriilor de populație defavorizate, cu obligația de a presta un anumit număr de zile muncă în folosul obștesc. Din păcate, rar, foarte rar vezi asemenea beneficiari la muncă, majoritatea pretinde că nu știe să țină o coasă în mână, sau că nu suportă căldurile mari din luna iulie. Mai semnalăm din nou faptul că la intrarea în municipiul Târgu-Mureș, un oraș al florilor, întâlnești teren fertil abandonat, plin de buruieni. Este adevărat că terenul respectiv a fost revendicat de foștii proprietari în baza legilor fondului funciar, dar tot așa de adevărat este și faptul că în Legea nr.18/1991, a fondului funciar, există un articol care spune că acolo unde timp de trei ani terenul a fost lăsat în paragină, poate să treacă în proprietatea statului. Adică, printr-o Hotărâre a Consiliului Municipal Târgu-Mureș, acest teren poate să treacă în proprietatea municipiului, mai ales că prezintă și un pericol pentru rezerva enormă de semințe de buruieni ce pot fi împrăștiate până la zeci de kilometri…
