Într-o economie aflată în suferință, mai avem noi, românii, o industrie competitivă?...

La întrebarea de mai sus, un prim răspuns l-a dat ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici. Prezent la Gala Premiilor Industriei Românești - organizată de revista „Capital" -, acesta a subliniat, printre altele: „Pentru mine, ca ministru de Finanțe, și mai ales ca român, este o bucurie să văd că industria produce. Sunt foarte multe lucruri bune de care ar trebui să ne mândrim. Așa este, dacă avem în vedere că, printre câștigătorii Galei „Capital" se numără companii precum: Star Transmission (Industria auto), Rompetrol Rafinare (Industria energetică), Reloc Electroputere VFU Craiova (Industria grea), Albalact (Industria alimentară), Bitdefender (Industria IT) și altele. Adevărul este că oamenii de afaceri străini sau români, care au știut să investească, să găsească nișe de piață pe care să se dezvolte, să organizeze echipe de angajați care să lucreze eficient, să creeze locuri de muncă, s-au aflat printre cei care au primit distincții."

Există însă și un revers al medaliei. Față de sublinierile optimiste ale ministrului Teodorovici, președintele Curții de Conturi, Nicolae Văcăroiu, era - ce-i drept, cu alt prilej - ceva mai pesimist. „Privatizările - spunea Văcăroiu - au fost în proporție de 80% un eșec, iar România ar fi trebuit să aibă astăzi un PIB de cel puțin trei ori mai mare decât cel actual. Pur și simplu - adaugă el - au dispărut industrii care au fost competitive dintotdeauna, cu exporturi de peste 80-90% în zona vestică. Cu prea multă ușurință, începând din '90 încoace, am acceptat prea multe sfaturi de afară, spre «binele» nostru și binele a dus la situația de astăzi a României", a afirmat Văcăroiu, citat de Agerpres.

A avut Văcăroiu (care știe ce vorbește, el activând și-n socialism, și-n capitalism!) și, prin el, Curtea de Conturi dreptate? Păi, a cam avut, dacă ne referim doar la câteva exemple: domeniul metalurgic, dar și cel al petrolului. Privatizările combinatelor metalurgice românești au fost preluate încă de la începutul anilor 2000 de magnatul rus Igor Ziuzin, proprietarul grupului Mechel, beneficiind de un preț bun, ajutoare de stat, eșalonări de datorii etc. Este vorba de Combinatele Mechel Câmpia Turzii, Târgoviște, Ductil Steel Oțelul Roșu, Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila și Mechel Reparații Târgoviște. Rezultatul acestor privatizări? Cu mențiunea că investitorii ruși au fost primii curtați, încă din 1990, de Ion Iliescu și Petre Roman. În 2013, compania rusă Mechel și-a vândut toate acțiunile deținute în România - pe sume derizorii - către Nikorum SRL. Ca urmare, de la vânzarea din 2013, unele au fost puse pe butuci, iar la altele producția a fost reluată. În 2011, acestea aveau o cifră de afaceri de circa 890 de milioane de euro și 6.000 de angajați.

Pe de altă parte, conform unor date de ultimă oră, una dintre cele mai mari investiții rusești în România, rafinăria Rafo Onești va fi vândută la fier vechi, după cum a anunțat compania rusă Petrochemical Holding. Anunțul a luat prin surprindere angajații, care auziseră că firma era în curs să primească o finanțare din partea unei bănci din Anglia. Rafo are 540 de angajați. În 2013 a avut o cifră de afaceri de circa 18 milioane de euro și pierderi de peste 10 milioane de euro. Cât despre angajați, să fie sănătoși!

Însă, conform informațiilor Ev.Z, primul abandon răsunător al rușilor a fost cel de la „AlrO" Oradea, producător de alumină, cumpărat în anul 2000 de Russki Aluminium, companie cumpărată de magnatul rus Roman Abramovici. În câțiva ani, compania a fost închisă din cauza furturilor de active.

Asta, dacă e să ne referim doar la aceste domenii, deoarece, așa cum spunea Văcăroiu, privatizările au fost în proporție de 80% un eșec!

Întrebare: au câștigat românii ceva de pe urma acestor privatizări? Nimic! Cel mult, au ajuns, temporar, salariați (angajați) ai unor străini, care nu de puține ori, au schimbat - în unele situații - obiectul inițial de activitate al unităților, iar, în final, au disponibilizat oamenii. În schimb, cei mai câștigați au fost cei care s-au aflat la „pupitrul de comandă" al privatizărilor, datorită comisioanelor consistente, care, poate, cândva, vor ajunge și ele pe agenda investigațiilor procurorilor DNA (și nu numai)! Fapt este că și datorită acestui fenomen s-a ajuns ca circa 3,5 milioane de români să trăiască acum în afara granițelor țării.

Cât despre perspectivele acestora? Potrivit sondajelor în rândul românilor din străinătate, doar 3%-4% dintre aceștia doresc să se întoarcă în țară și să nu mai lucreze. Deși, până la urmă, majoritatea migranților intenționează să se întoarcă în România, circa 20% au de gând să rămână definitiv în străinătate. Ceea ce înseamnă că peste 600.000 de persoane pot fi incluse în „valul migrației definitive".

Or, concluzionând, un lucru trebuie spus: la acest fenomen s-a ajuns și datorită modului iresponsabil, în care guvernanții noștri au recurs la privatizarea unor mari unități economice. Care, într-adevăr, dacă nu ar fi constituit un eșec (în multe domenii), România ar fi putut, astăzi, avea un PIB de cel puțin trei ori mai mare, cum afirma Nicolae Văcăroiu.

Sigur, repetăm, ceea ce spunea ministrul Teodorovici la Gala Premiilor Industriei românești, s-au făcut și lucruri bune. Bunăoară, campionii, precum Endava, Bitdefender și Ubisoft - premiate la Gala Capital - au contribuit din plin la păstrarea în țară a tinerilor talentați. „Numărul angajaților a trecut de 1.250 în centrele din Cluj, București, Iași și Pitești, iar echipa va crește în continuare", declara Oana Nistor, Group Head of Marketing Endava, citată de Ev.Z. Pot fi, neîndoios, date și alte exemple, însă ele pot fi numerate pe degete. Și asta, pentru că, așa cum spunea Văcăroiu - cu referire la marile combinate și active economice, care în trecut, împânzeau țara - „privatizările au fost în proporție de 80% un eșec".

Asta-i trista realitate…

 

Lasă un comentariu