Un teolog danez a scris o piesă de teatru intitulată „Parabola sfârşitului timpului". Ea a fost pusă în lucru şi urma să fie jucată pe scena teatrului. În ziua când urma să se joace în premieră, teatrul a fost plin de spectatori. Cu ceva timp înainte de tragerea cortinei, artistul principal a venit grăbit pe scenă şi a cerut ca toţi să părăsească sala, în graba cea mai mare. Toată sala a început să-l aplaude. El a repetat strigarea, dar ei nu încetau cu aplauzele, căci considerau că face o glumă cu ei. Zadarnic a încercat să-i oprească din aplauze, că ei băteau mai furtunos din palme şi picioare. Pe faţa lui au început să apară broboane mari de transpiraţie şi le striga să plece căci clădirea a luat foc, dar nimeni nu l-a ascultat. Mai trecură câteva minute şi tavanul teatrului se prăbuşi în flăcări peste ei. Ei puteau fi salvaţi, dar necredinţa lor le-a cauzat moartea. Biblia spune că ginerii lui Lot puteau să fie salvaţi, dar s-au pierdut fiindcă li se părea că Lot glumeşte cu ei. (Geneza, capitolul nr. 19, versetul nr. 14).
