Surprinzător, când am ajuns în staţiunea preferată şi acum a celor mai frumoase şi mai celebre actriţe din România, cum sunt Teodora Mareş, Maia Morgenstern, Marina Procopie, din nostalgia de a reveni pe plaiurile preferate ale tinereţii mele de cronicar de teatru şi film, am constatat că nu este doar preferata acestora, fiindcă, dacă nu aveam rezervată cazarea, era pericolul să nu mai găsim deloc, mă refer la prietenii cu care am rezervat locuri pe aceeaşi stradă, a Schitului, unde se găseşte o foarte frumoasă biserică. Din oră în oră, zi după zi, în cele cinci cât am stat la mare, tineri în grupuri veneau şi nu găseau camere disponibile, iar pe plajă efectiv nu am găsit loc de atâtea cearşafuri, aşa multă lume era. M-am întrebat de ce, fiindcă nu erau starurile amintite la care, pe vremuri, se adunau cozi de admiratori, scrisori, flori, autografe, nici staţiunea bogaţilor, Mamaia, dar nici a săracilor, Vama Veche, nu are nisip fin ca... Nisipurile de aur din Bulgaria unde am fost ultima dată, dar are aceeaşi gălăgie şi atmosferă de distracţie, cu muzică tare până la 3 dimineaţa, deci nu e o staţiune pentru părinţi cu copii, eu nu am putut adormi deloc decât ziua pe plajă..., iar prietenii pe care i-am însoţit au venit cu fiul, nora şi nepoţica, au dormit... 5 în cameră, ce-i drept, una cu aer condiţionat, într-o vilă elegantă, Febra House…, eu alegând o casă particulară, ca să mă simt mai... acasă. Costineştiul nu are nici luxul exorbitant din Kusadasî, Turcia, unde am fost cu câţiva ani în urmă, înainte de Bulgaria, la un preţ accesibil. Şi totuşi, nostalgia... bucuriei ne-a făcut să ne dea lacrimile, nu doar mie. În ciuda tristeţii că am regăsit, precum Făt Frumos din în povestea lui Petre Ispirescu, ruine pe locurile unde eram cea mai fericită în copilărie şi adolescenţă, când număram lunile, săptămânile şi orele pentru a ajunge vara în acea săptămână de festival - într-un an mergeam la cel de teatru, în altul, la cel de film, dar Teodora Mareş era nelipsită, ca şi în anii ulteriori, când nici nu era printre participanţii invitaţi, dar tot venea. Ca şi Marina Procopie. Maia Morgenstern mi-a mărturisit, când festivalul s-a mutat la Mangalia, că regretă foarte mult acest lucru, Gala Tânărului Actor nu mai era nimic din ce a fost odinioară, iar acea staţiune, pustie. În schimb, Costineştiul continuă să atragă tinerii de toate vârstele, dar şi... bunicii, pe cei „cu bani" precum maseurii sportivi, dar şi pe cei învăţaţi să fie săraci precum indienii, yoghinii din toată ţara care vin de ani de zile în luna august şi se cazează fără chirie şi masă, precum în ashramurile bucureştene, mulţumindu-se cu „ce dă Domnul". Dezamăgirea mea că a dispărut „Radio Vacanţa", că Hotel „Forum" arată, de afară, ca după război, dar mai ales că vestitul Teatru de Vară, unde s-au făcut atâtea filme şi spectacole, care „caza" absolut toate festivalurile de teatru şi cinematograf, a ajuns în paragină, este ferecat şi năpădit de buruieni, precum puteţi vedea în fotografie, m-a făcut să mă adresez personal ministrului Culturii, Ionuţ Vulpescu, care a recepţionat mesajul şi sperăm că va face ceva în acest sens, fiindcă e un mare admirator de teatru, deşi e teolog, filosof, şi critic de sport. Dezamăgirea acesta a… ruinelor însă a fost neutralizată de „tabăra" care a atras, în ediţia în care am fost eu, studenţi de la Medicină din Târgu-Mureş şi de la Relaţii Internaţionale şi Comunicare de la Universitatea „Petru Maior", nu doar târgumureşenii preferând această staţiune în majoritate, deşi rămâne un mister de ce. Costineştiul are în el o... vrajă, ca în povestea pe care am pomenit-o, „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte", nu îl poate înlocui altă staţiune, de aceea mărturisesc, pentru mine a fost cea mai frumoasă vacanţă, deşi două zile a fost steag roşu din cauza furiei valurilor mării care au aruncat efectiv oamenii la mal, în care s-au pierdut din nou vieţi, motiv din care s-a putut înota doar în golf, pentru mine, o experienţă fără precedent. Totuşi, recomand aceeaşi experienţă celor care se simt... veşnic tineri. Tot întrebându-mă ce le atrage pe cele mai frumoase şi mari actriţe, nu doar ale ţării noastre, am descoperit foarte multe... steaguri tricolore ale României, aş putea spune, în locuri absolut inedite, de la casele gazdelor până la elegantele fotolii de la Hotel „Forum", unde, acum 20 de ani, le luam interviu celor mai mari artişti ai ţării, care dau dovadă de mare... patriotism şi după două decenii, ceea ce e o mare mândrie, pentru cineva care vine dintr-un oraş cu probleme etnice, cu care abia acum personal mă confrunt. Am început, aşadar, să fac şi eu colecţie de steaguri tricolore: roşu-galben-albastru! După câte am văzut şi în Costineşti, le garantez unor comentatori alogeni că asta nu se cheamă deloc naţionalism, ci... bun-simţ!
