O definiţie a acestui tip de complement, în care am sesizat formularea diferenţei specifice faţă de alte tipuri de circumstanţiale, am întâlnit în Gramatica pentru toţi de Mioara Avram (p. 315): Complementul circumstanţial de excepţie desemnează obiectul care constituie o excepţie faţă de cele exprimate prin alte părţi de prepoziţie, cum ar fi subiectul: „În afară de Catrina, n-a rămas nimeni în ogradă".; excepţia în raport cu un nume predicativ (Era orice afară de un bun coleg.) sau în raport cu un complement (În afară de mare, nu alegea un alt loc pentru concediu.)
Corelarea la nivelul propoziţiei este evidentă în situaţia unor construcţii negative când excepţia se referă la părţi de prepoziţie exprimate prin pronume, adjective pronominale ori adverbe pronominale negative sau nehotărâte. (nimic nici un (-ul) nicicând) ex. „Cu excepţia scârţâitului scărilor vechi şi nereparate, Felix nu a auzit nimic." „Afară de cel cu vioara, nici un lăutar nu influenţa jocul. „Cu excepţia zilei de mâine, nu-l va mai aştepta nicicând".
În exemplele propuse, am urmărit şi locuţiunile prepoziţionale care preced substantivele (sau substantivele acestora), prin care se exprimă circumstanţialul de excepţie: (în) afară de; în afara, cu excepţie, în afară de, şi în afara sunt specializate şi pentru complementul circumstanţial cumulativ.
Ultimele două locuţiuni se construiesc cu genitivul. „În afara preotesei fiind ajutată de nevasta clopotarului, nici o gospodină nu a făcut straturi, în primăvara aceea." „Cu excepţia celor doi pescari care duceau pe umeri câte o bârnă grea, tăcând nu a mai văzut pe nimeni…" (după Marin Sorescu)
Când locuţiunea prepoziţională conţine în final, prepoziţia de, cazul impus este acuzativul.
„În afară de aceste specii folclorice, epitalamul (cântecul de nuntă în cinstea mirilor) era bine reprezentat în culegerea apărută." Complementul de excepţie este „în afară de… specii", adjectivul „aceste", fiind un atribut adjectival.
În circumstanţialele de excepţie care au ca regentă o propoziţie negativă se foloseşte adverbul de restricţie (adverbul restrictiv) decât „Jucând-o şi uitându-se la ea cu drag, nu-i rămânea altceva, decât să-şi aducă aminte de făgăduiala făcută în toamnă, că o va lua de nevastă.." (după Liviu Rebreanu).
Propoziţia regentă negativă „nu-i rămânea altceva" conţine şi un pronume nehotărât compus. În vorbirea învechită şi regională, prin intenţia de a întări ideea, de excepţie, se apelează, de obicei, la mai multe îmbinări cvasilocuţionale, constituindu-se ca abateri lingvistice, pleonasme.
„Îi trecea prin minte că se va duce în curând s-o vadă şi pe fata cea mică, în afară numaidecât dacă nu se va ridica podul de nuiele făcut de supuşii împăratului". Circumstanţiala de excepţie are şi nuanţă condiţională.
Când contextul conţine corelativul mai pentru locuţiunea prepoziţională în afară de, apropierea sintactică presupune şi un cumul: „În afară de dulce şi frumoasă, limba română este mai armonioasă decât multe dintre cele semănate de Domnul pre pământ".
