Așa declară, în titlulu unui mic volum de versuri, simpaticul Ricky Dander, talentatul cântăreț de muzică ușoară. Acest sas, de prin părțile Sibiului, neuitând să facă precizarea, în prefața acelui volum, că a gândit și scris fiecare poezie nu în limba lui maternă, care este germana, ci în limba română și numai după aceea le-a tradus în limba germană.
Așadar, scriu despre un sas sibian și ardelean tare de treabă, stabilit în Germania cu ceva mai devreme de evenimentele din Decembrie'89. Bănuiesc că îl știți bine, pentru că îl mai vedeți în diferite spectacole artistice și concerte muzicale, inclusiv pe micul ecran, și-l mai auziți și cântând la Radio România și la posturile locale! Ocazie în care admirăm cât de corect și cu câtă plăcere și talent interpretează el, în limba română, melodiile din repertoriul său! (Așa cum o face și simpatica târumureșeancă Kiss Eva, căsătorită în Olanda).
Ne-am reamintit de cântărețul sibian, stabilit în Germania, pentru că, de curând, el a împlinit vârsta de 63 de ani, prilej cu care a acordat un lung interviu publicației intitulată „Ziarul românesc", care apare la Frankfurt am Main. Veți spune că nu-i nimic deosebit atunci când un artist cunoscut și apreciat acordă un interviu unui anumit ziar! De acord cu dumneavoastră. Așa este! Numai că sasul sibian Ricky Dander și-a încheiat acel interviu cu o plăcută surpriză pentru cititorii amintitului ziar: prezentarea, spre publicare, a unei creații poetice proprii, scrisă și tipărită în limbile română și germană, sugestiv intitulată: „Inima mea bate românește".
O spune și o simte, cu toată ființa lui, nu un român, ci și un sas ardelean și sibian: „Ricky cântărețul", cel care trăiește, de peste 25 de ani, nu în țara în care s-a născut, în care a crescut și a învățat carte, în care a iubit și a suferit; nu în săraca și mult prea necăjita Românie dintotdeauna, ci în mereu îmbelșugata Germanie, spre care a plecat din te miri ce motive. Numai că inima lui a rămas aici, în țara lui dragă.
Toate acestea fiind scrise și zise, nu mă pot abține să nu vă întreb retoric: Oare câți români români mai rostesc sincer o astfel de frumoasă frază: „Inima mea bate românește?!
