O oarecare contesă de Hanovra, care a trăit cu vreo sutăși ceva de ani în urmă, a fost o necredincioasă notorie și foarte rebelă, mai ales față de doctrina învierii. La vârsta de 30 de ani, ea a decedat. Înainte de moarte, ea a poruncit ca mormântul ei să fie clădit în piatrăși acoperit cu o piatră mare de granit, care să fie strânsă în șuruburi de oțel, în toate cele patru colțuri, iar deasupra a cerut să se scrie cuvintele: „Acest mormânt este cumpărat pe vecie și niciodată nu trebuie să fie deschis". Tot ce a fost în puterea omenească, spre a preveni deschiderea mormântului s-a făcut. Dar o sămânță ușoară de plop a fost aruncată de vânt în mormânt. Ea a încolțit și a crescut. Încet, încet, ea a forțat un colțși și-a scos vârful la lumină. Azi, trunchiul mare, parcă în ironie, a ridicat piatra într-o parte.
Inscripția a fost înfrântă de viață.
