„De la creșterea economică până la buzunarul omului e un drum lung!"

„Lumea se întreabă de ce avem creștere economică, dacă nu se simte în buzunarele oamenilor? Putem să le explicăm că de la creșterea economică până la buzunarul omului e un drum lung și că indicatorul care trebuie să fie folosit e venitul disponibil, ce rămâne omului în buzunar, după ce-și plătește impozitele. Păi, dacă am început, în sfârșit, să ne plătim impozitele și nu mai luăm salarii pe alte căi, avem mai puțin venit disponibil, nu?" Explicația-răspuns aparține Guvernatorului Băncii Naționale a României, domnul Mugur Isărescu. Ea e corectă, însă pe români nu-i ajută cu nimic creșterea economică cu care se laudă guvernul actual. Aceasta nu ține loc de bani, de venituri care să le asigure un nivel de trai mai bun.

Sensul răspunsului dat de Mugur Isărescu are multe înțelesuri când afirmă „că de la creștere economică până la buzunarul omului în buzunar, (…) după ce-și plătește impozitele." Realitatea este că populației, salariaților, le rămân prea puțini bani în buzunar pentru a simți efectul real, pozitiv pentru viața lor, al creșterii economice, care deocamdată dă bine doar statistic în campania electorală lansată de guvernanți și parlamentari în obținerea voturilor în cele două scrutinuri (locale și parlamentare) din 2016. Câștigul românilor ar fi fost mai bun dacă guvernul nu ar fi tăiat, în ultimii trei ani (2012-2014) câte un miliard de lei anual din banii alocați pentru investiții. În aceeași perioadă, investițiile în infrastructură au scăzut cu 0,5% din produsul intern brut față de 2012. Studiile făcute de instituții de prestigiu, ca de exemplu Standard&Proor's, demonstrează că fiecare dolar, euro sau leu cheltuit de stat pentru infrastructură are un efect de multiplicare în economie cuprins între 1,4 și 2,5. Dacă lucrurile se întâmplau așa, fără alte explicații, ar rezulta clar faptul că „în fiecare astfel de proiect sunt implicate, direct sau indirect, numeroase companii și angajații lor, iar banii câștigați sunt direcționați cu precădere spre consum și investiții private. Cu alte cuvinte, dacă alocările bugetare ar fi rămas la același nivel, ritmul de creștere a PIB ar fi putut fi, în 2013 și 2014, de peste 4%, iar consumul final al instituțiilor publice ar fi contribuit cu un punct procentual la majorarea PIB", iar creșterea economică la nivelul anului 2013 ar fi fost cu circa 0,7% mai mare decât cea înregistrată de 2,8%. Cu alte cuvinte se creau mai multe noi locuri de muncă, iar veniturile salariale erau mai mari, mai direct spus în buzunarele oamenilor rămâneau mai mulți bani pentru consumul propriu, pentru un trai mai bun.

Nivelul ridicat al fraudării investițiilor de stat este o altă cauză majoră a reducerii eficienței banilor publici alocați pentru investiții. Că lucrurile s-au petrecut așa rezultă din spusele domnului Nicolae Văcăroiu, președintele Curții de Conturi, care arată că: „Din 100 de lei bani publici, 40 dispar pe diferite căi. E o problemă serioasă. Pe domeniul achizițiilor, situația este grea (…) se fură prea mult." Mai direct spus scade finalitatea valorii fondurilor investite în realizarea de autostrăzi, de asfaltari de drumuri, a extinderii rețelei de apă-canal, a numărului de spitale și școli construite sau modernizate etc.

Direcția Națională Anticorupție demonstrează, zi de zi, că se fură prea mult din sumele alocate pentru proiectele publice, mai exact „între 10% și 20% din costul unui proiect al statului se întoarce, sub formă de șpagă, la autorități." Exemple sunt multe de înalți demnitari ai statului care dijmuiesc banii publici prin intermediul unor interpuși sau direct de la cei care câștigă licitațiile măsluite, prin acordare de procente, sub formă de șpagă, titularilor de contracte. Cele mai recente și răsunătoare cazuri sunt cele ale lui Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei și Elenei Udrea, fost ministru al portofoliului dezvoltării în guvernul Boc.

Nici la atragerea și folosirea fondurilor europene nu stăm mai bine. Deocamdată, pe cele trei programe operaționale pentru perioada 2007-2013, până la 31 august a.c., rata de absorbție este de numai 56,2%. Până la sfârșitul anului mai avem la dispoziție peste 5,6 miliarde de euro. Însă, dacă ritmul de cheltuire al acestei sume mari se va menține ca până acum, cu siguranță bani vor rămâne în conturile Uniunii Europene. În concluzie, odată cu tăierea investițiilor guvernul a încetinit și creșterea economică care ar fi adus mai mulți bani în buzunarele românilor care să le asigure creșterea bunăstării nu a taxelor și impozitele aduse de noul Cod fiscal.

 

Lasă un comentariu