Şi în cazul României, Organizaţia Mondială a Sănătăţii trage un semnal de alarmă. De ce? Întrucât, conform statisticilor OMS, la noi în ţară există vreo şase milioane de români obezi. Cam 30%. Numai că, peste vreo 20 de ani, vom fi de două-trei ori mai mulţi. Ce mai, o ţară de grăsani şi grăsuţe. Dincolo de faptul că obezitatea (unii au câte 60 de kile în plus!) poate să ucidă în multe feluri, obezul este stăpânit de complexe de tot felul, precum blazarea, dispreţul faţă de el însuşi, depresiile cele mai negre. Un român - obez a declarat că nu a luat obezitatea în serios decât în ziua când s-a rupt bicicleta sub el. Altul că (ce trece binişor de 200 de kile) spunea că a simţit că se curbează spaţiul şi timpul în jurul lui ca în teoria lui Einstein, când l-a văzut pe altul de aproape 250! Dar de 350?!
Trist este faptul că mulţi părinţi nu ştiu (decât când este prea târziu!) că la copii obezitatea survine prin creşterea numărului de celule adipoase, iar la adulţi ele nu se înmulţesc, ci cresc în volum.
Din păcate, obezii - care mai şi fac haz de necaz, glumind, ca toţi graşii, consolându-se că sunt totuşi alţii mai graşi decât ei! -, deşi ştiu că le face rău surplusul de mâncare, nu au tăria să renunţe. Ca fumătorii, ca alcoolicii, ca drogaţii.
