Orbi, surzi, muți!

Din 1990 încoace, noi, românii, trăim o realitate dureroasă și ciudată în cele două Românii: una a îmbuibaților, a ghiftuiților ajunși la bucate, în mână cu pâinea și cuțitul, cealaltă a săracilor, tot mai săraci postdecembriști, lipiți cum se spune, și tot mai mulți, peste 40% aflați la limita sărăciei. De 25 de ani, românii au urcat Golgota Neamului, cu îngrijorările, cu necazurile, promisiunile neonorate ale guvernanților, cu speranțele lor. Iar ca și cum toate aceste angarale nu ar fi de ajuns în țara lui Impozit Vodă, românii ardeleni se mai află sub acea politică violentă a dușmanului tradițional, sub un brutal asediu antiromânesc. Din 1990 încoace, ei își bat joc de tot ce-i românesc: de Ziua Națională - 1 Decembrie, chiar și în Parlament (unde senatorul UDMR de atunci - Sogor Csaba - purta doliu!), de Tricolor, de Imnul de stat, de Constituție, de legi. Totul, în numele unui vis absurd, autonomist. Dornici ai unei variante a regionalizării României, doar pe placul și pe bucuria inimii lor, după acea „hartă" a Diktatului de la Viena, sau, cel puțin, o întoarcere la o altă, cosmetizată, Regiune Autonomă Maghiară, de tristă amintire pentru români. Iar ca nemulțumiți mai vor și alte autonomii din Partium până spre Arad și Sălaj.

Ciudată situație! Adepții autonomiei teritoriale pe criterii etnice și-au intensificat, și-au amplificat și diversificat atacurile după ce porțile europene s-au închis, zgomotos și definitiv, pentru autonomia așa-zisului Ținut Secuiesc, prin decizia acelei Comisii de monitorizare a Consiliului Europei! Verdictul a fost cât se poate de clar: așa ceva-i de neconceput, adică autonomii pe criterii etnice nu sunt posibile în Europa de azi! Însă, visând, zadarnic, la învierea Ungariei Mari a coroanei Sfântului Ștefan, atât de dornici să moară Trianonul, cuiul lor din talpă, ariciul sâcăitor din gât, deoarece numai așa se poate împlini „destinul minoritar", ei continuă atacurile furibunde, trecând la noi forme de manifestare antiromânească, într-o Românie cu o sumedenie de legi antinaționale, anticonstituționale, antieuropene, într-o țară cu românii tot mai dezbinați. Ei, acești dușmani tradiționali, speculează tocmai dezunirea din războiul româno-român și atacă pe toate fronturile, căutând, prin toate ascunzișurile, cotloanele, grotele, o legitimare istorică, în numele caracterului minoritar. Or, se știe, „caracterul minoritar nu creează legitimitate istorică!". Sunt robii unei gândiri absurde, demnă de o întoarcere în Evul Mediu!

Din păcate, într-o vreme postdecembristă a dihoniei și a dezunirii, în care tot mai puțini sunt cei vrednici pe baricada istoriei Neamului și a apărării interesului național, când se ofilește un sentiment, care ar trebui să fie dominant, nu mândria de a fi român, ci de a fi slugă sub talpa străinului, a caracterizat și caracterizează, din 1990 încoace, guvernele care s-au succedat la putere, în cei 25 de ani. Pentru ei, guvernanții români, nu există mândrie națională, nici valori naționale, nici tradiții, toate disprețuite, și de ei, guvernanții clipei, dar și de dușmanul tradițional al românilor.

Pe ei, guvernanții români, nu i-au deranjat nici „viziunile" lui Marko Bela, nici ale lui Kelemen Hunor, nici ale lui Arpad Antal, nici ale răspopitului Tõkés László, în țara lui Pește, acești ciocoi de tip nou întinzând, mereu, și celălalt obraz, la palmele celor pentru care nu există minimul respect pentru românii majoritari. Sfidători și obraznici, ei ne amenință, aici, în țara noastră, cum o făcea Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe, că, dacă ei nu primesc, „itt és most!", autonomie teritorială, noi, românii, vom avea soarta sârbilor din Kosovo, provincia secesionistă albaneză care, unilateral, și-a declarat independența! Ce obrăznicie!

Lor, guvernanților, nu le pasă de nimic! Nu le pasă de Legea 217/2015, antiromânească, anticonstituțională, antidemocratică, antieuropeană. Socoteală, ca și dușmanul tradițional, care ne înjură, ne sfidează, ne maculează demnitate, sentimente și simboluri naționale, nu dau nimănui! Cum nu le pasă, lăsându-i să zburde, cât și cum vor, dușmanii declarați ai României, care din Trianon și-au făcut „simbol al urii și al tragediei Ungariei", în cruciada antiromânească ei devenind un fel de Coloană a V-a pe pământul românesc al Ardealului, cum îl numea, în cartea sa, „Ardealul - pământ românesc!", și Milton Lehrer. Bântuiți de fantoma Ungariei Mari, de obsesia coroanei Sfântului Ștefan, cu acceptul guvernanților trădători, „ăștia sunt în stare - spunea cineva - să înalțe și Carpații, încât să nu se mai vadă nimic din Bucureștiul guvernanților surzi, orbi și muți". Trădările guvernanților constituie o povară greu de dus și de suportat de cei care, în postura Iudei, pentru 30 de arginți și-au vândut onoarea, cinstea, demnitatea, dând mâna, bătând palma, cu nelegiuirea dușmană.

Cum să le pese lor de ce se petrece în această Românie, nerealizând ei, că treptat - treptat, corabia - țară, mai mult sub învolburare și dictat din afară, se apropie de stânci, atâta timp cât ei nu au minima reacție. Au avut ei minima reacție, atunci când străinul, coborând, parcă, din „Doina" lui Eminescu, în postura lui Semjén Zsolt, vicepremierul Ungariei, făcea, la Tușnad, declarații incendiare, antiromânești? Cum să le pese lor, când, sub povara și dictatul străinului, un Alexandru Florian, președintele Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România - „Elie Wiesel", nu-i preocupat, deloc îngrijorat, de faptele criminalului Wass Albert, de campania de exterminare a unor români, de după diktat, cu statuie la Odorheiu Secuiesc, nici de Horthy Miklos, și el cu bust, în România, la Paleu, într-adevăr, pe un domeniu privat, ci-i deranjat de „legionarii" Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Radu Gyr, Petre Țuțea, Nichifor Crainic, Valeriu Gafencu și alți însemnați intelectuali interbelici. La un post de televiziune, fiind invitat, a fost întrebat ce părere are despre faptul că, iată, în timp ce mareșalul Ion Antonescu, o personalitate tragică a românilor, este interzis în România, la Cluj-Napoca a fost omagiat Horthy Miklos, amiralul de Balaton. Răspunsul a fost de-a dreptul stupefiant: „Legea românească - a clamat el - se referă doar la realitățile românești!". Chiar să nu fi aflat încă el, că acea barbarie, acele crime abominabile de la Ip, Trăznea, Mureșenii de Câmpie, Sucutard, Aita Seacă, Huedin, Moisei, Sărmașu, din foarte alte multe localități ardelene, comise de armata lui Horthy și de o parte din populația civilă, unde „arhanghelii cruzimii" și-au dat arama pe față, imediat după Diktatul de la Viena, acestea sunt chiar dureroase „realități românești"?! Au fost, oare, pedepsiți, vreodată, autorii, criminalii notorii, vinovați pentru acea barbarie? Dar uciderea celor peste 170.000 de evrei din nordul Ardealului, ocupat de administrația horthystă a Budapestei, în urma Diktatului de la Viena, duși pe drumul fără întoarcere în trenurile morții, la Auschwitz, nu-i legată, oare, tot de o „realitate" pe pământ românesc, atunci vremelnic cedat, aflat sub administrația Ungariei? Ungariei vinovate. Dar uciderea ostașilor români, de o cruzime, de o barbarie rar întâlnite, în septembrie 1944, la Aita Seacă, oare este chiar de ignorat de Alexandru Florian, pentru care, dacă nu ești țăran-țăran și porți, la sărbători, costumul național, tradițional românesc, ești, sau „legionar", sau „fascist"?!

În timp ce într-o localitate din Ungaria, este refuzată înălțarea bustului lui Andrei Șaguna, primul președinte al ASTREI, primul mitropolit al Ardealului, aici, în România, Comitetul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului protestează împotriva decorării lui Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, supraviețuitor al temnițelor, lagărelor și deportărilor, cu Ordinul Național „Steaua României" în grad de Cavaler (dar n-a protestat și atunci când răspopitul Tõkés László a fost decorat cu același ordin!), protest în lipsa oricărui temei legal, motivând că ar fi adept al Mișcării Legionare!

Iar guvernanții români nu sunt, deloc, deranjați. Lor nu le pasă! Nu le pasă că la Satu Mare, consilierii UDMR au tras o linie și au împărțit municipiul în două: „Până aici - le-au zis românilor - aveți dreptul să ridicați busturi, statui, să dezveliți plăci comemorative! Vă privește! De aici încolo, pe partea noastră, doar noi avem dreptul!". Așadar, „partea" voastră și „partea noastră"! Tot așa, cum, în lunile ianuarie, februarie, martie 1990, doreau separatiștii maghiari la Târgu-Mureș! Doamne, unde s-a ajuns! Și când te gândești că această sfidare, această umilire a românilor, această obrăznicie se petrec în România de azi! Lor, mai-marilor clipei, nu le-a păsat, pe guvernanți nu i-a deranjat, n-am văzut nici cea mai mică reacție, nici atunci când, la ordinul Ministerului Afacerilor Interne, al cărui ministru este vicepremierul Gabriel Oprea, al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, subordonat, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Oltul", al județului Harghita, s-a conformat, supus comenzii de sus, și, prin adresa nr. 4792, din 20 octombrie a.c., cere primăriilor din Plăieșii de Jos, Sânmartin, Ciucsângeorgiu, Păuleni-Ciuc, Frumoasa, Lunca de Jos, Sândominic, Bălan, Gheorgheni, Tulgheș, Corbu, Bilbor, Toplița, Subcetate, Remetea, Joseni, Săcel, Secuieni, Cristuru Secuiesc, Mugeni, Dârjiu, Ulieș, Mărtiniș, ceva greu chiar de închipuit. „Conform informării transmise de către Asociația Sepsireform, împreună cu Asociația Siculitas Egyesulet - se precizează în adresa amintită -, pe teritoriul administrativ al localității dumneavoastră se vor organiza manifestări culturale vizând iluminarea delimitării geografice a Ținutului Secuiesc. Acțiunea se va desfășura în data de 24 octombrie, între orele 17-22, iluminarea constând în aprinderea, concomitentă, a unor instalații electrice respectiv focuri deschise". Da, ați citit bine, stimați cititori! Acolo, în acea adresă (în care sunt cuprinse și localități pur românești!), scrie, negru pe alb: „Se vor organiza manifestări culturale vizând iluminarea delimitării geografice a Ținutului Secuiesc". Adresa-i semnată de prefectul județului Harghita, Andrei Jean Adrian, și de generalul de brigadă Gheorghe Pop. Să vezi, să citești și să nu crezi! Așadar, ordin din partea oficialităților românești să aibă loc (ca o replică la Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, întrunit, tocmai în acea zi de 24 octombrie, la Târgu-Mureș) „iluminarea delimitării geografice a Ținutului Secuiesc!". Ținut care, de fapt, oficial nu există!

Grijulii, autoritățile Statului Român nu-s îngrijorate de enormitatea gogomăniei îndreptate împotriva Constituției, a unității teritoriale a României, și, în loc să-i plesnească peste bot, pe ei îi preocupă ca nu cumva să izbucnească vreun incendiu! Halal guvernanți! Guvernanți care, iată, în pofida unei decizii a Comisiei de monitorizare a Consiliului Europei, care le-a trântit autonomiștilor teritoriali, zgomotos, ușa în nas, ofilindu-le pretențiile absurde, recunosc, prin stupida adresă, existența… Ținutului Secuiesc! Bravo! Ce rușine!

Pe internet circulă o declarație a lui Kelemen Hunor, președintele struțo-cămilei, cum că „scopul UDMR ar fi ca României să i se ia Ardealul!". Din nou, din partea autorităților românești, o tăcere vinovată, complice. O afirmație care a mai făcut-o doar răspopitul Tõkés László, atunci când cerea premierului ungar, Viktor Orban, ca „Transilvania să fie luată sub protectoratul Ungariei". „Trebuie să continuăm pe această cale - afirma Kelemen Hunor la Târgu-Mureș -, pas cu pas, pentru a recupera pământul natal. Această alianță (UDMR) a fost creată acum 25 de ani, ca să lucreze pentru noi, și, după 25 de ani, e nevoie de ea". Cam așa ceva, referitor tot la „pământul natal", cerea, mai ani, și Marko Bela, pe atunci președintele UDMR: „Patria, pământul natal de la 1918, - înapoi!". Deci, înțelegem, cât se poate de clar, că UDMR vrea „înapoi" Ardealul, parte din România. De 25 de ani, UDMR doar asta urmărește!

Ce au de spus autoritățile Statului Român? Nimic! Tăcere de pește! Supărați pe acea decizie corectă a Comisiei de monitorizare a Consiliului Europei, autonomiștii se răzbună, asta știu s-o facă, de la Tratatul de Pace de la Trianon, din iunie 1920 încoace, azi visând ca Ungaria să fie un fel de „tutore transnațional al minorităților etnice maghiare din statele membre ale Uniunii Europene." Declarația incendiară a lui Kelemen Hunor, vizând „recuperarea pământului natal" atât de gravă, nu-i interesează pe guvernanții români, care, prin nepăsare, prin neimplicare, prin lipsa necesarei intervenții în apărarea interesului național, devin, și ei, dușmani ei Neamului.

Consecințe ale lungului șir al cedărilor nepermise, antinaționale, sunt trădările care lovesc în unitatea statală și în siguranța națională! Iar alergătorii după autonomii teritoriale, pe criterii etnice, care uită că acesta-i Ardeal românesc, cu hotar statornic, vor trebui ca, odată și odată, să înțeleagă că nu astfel va fi posibilă, nu așa se va realiza așteptata, necesara, armonizare a climatului de conviețuire româno-maghiară în Ardeal! Până ce armonia dorită, credința și speranța vor triumfa, noi, românii ardeleni, vom repeta versurile lui Coșbuc: „Zeii sunt departe, sus, / Dușmanii lângă noi!".

Lasă un comentariu