Nu judeca pe altul

Balzac trecea, mai mult din pricina reclamei pe care şi-o făcea singur, drept un mare specialist în grafologie. O doamnă îi aduse într-o zi o foaie de hârtie îngălbenită, pe care era aşternut, zicea ea, scrisul unui băiat. Îl rugă să-şi spună părerea despre cel căruia urma să-i examineze scrisul. Balzac privi cu atenţie hârtia, apoi întreabă: „Dumneavoastră sunteţi mama acestui tânăr?" „Nu, bineînţeles!" „În cazul acesta vă voi spune adevărul şi vă rog să nu vă supăraţi. După părerea mea, şi vă asigur că e părerea unui bun cunoscător, băiatul e cu totul lipsit de inteligenţăşi înclinat către nimicuri. Într-un cuvânt n-o să se aleagă mare lucru de capul lui." Doamna izbucni în râs: „Dar ce e de râs în asta?" - întreabă Balzac nedumerit. „Domnule, îi zise femeia printre hohote, foaia pe care o aveţi în mână v-a aparţinut cu mulţi ani în urmă. O întâmplare a făcut să-mi parvină una din primele dumneavoastră încercări literare…"

 

Lasă un comentariu