Religie și... Cuno... Știință

Distribuie pe:

„Cu orice preț trebuie a păstra PACEA SUFLETULUI și să NU ne tulburăm la jignirile venite de la alții. Nimic nu este mai prețios decât pacea întru Hristos, Domnul nostru. Sfinții Părinți aveau mereu un duh de pace și, fiind ei binecuvântați cu harul lui Dumnezeu trăiau mult. Dobândește pacea și mii de oameni din jurul tău se vor mântui. Atunci când un om se află într-o stare de pace a minții, el poate de la sine să le ofere celorlalți lumina necesară luminării rațiunii. Această pace, ca pe o comoară neprețuită, Domnul Hristos a lăsat-o ucenicilor înainte de moarte, iar prin ei, nouă tuturor: «PACEA MEA LAS VOUĂ... „SĂ VĂ IUBIȚI UNII PE ALȚII...»".

***

„DUMNEZEU pune IUBIRE în inimile voastre pentru cei mai mari decât voi atunci când trebuie să primiți binecuvântarea și călăuzirea lor; pentru cei mai mici atunci când trebuie să le dați acestora binecuvântare și călăuzire; pentru cei egali cu voi ca să deveniți una și să vă bucurați de Dumnezeu. DUMNEZEU NU SE POATE REVĂRSA ÎN VOI DECÂT PRIN IUBIRE, DE ACEEA APRINDEȚI-VĂ INIMILE DEGRABĂ ȘI ARDEȚI PENTRU EL".

***

„NU se poate să faceți ce vreți și să urcați și la cer. Dumnezeu trebuie să coboare la voi și să vă purifice făcându-vă instrument al Lui și apoi urmează MÂNTUIREA. DUMNEZEU NU GLUMEȘTE ȘI NICI NU SE JOACĂ CU VOI". „Adevăratul scop al vieții creștine este DOBÂNDIREA DUHULUI SFÂNT, ÎN TIMP CE RUGĂCIUNEA, POSTUL, POMENILE ȘI ALTE FAPTE BUNE DIN DRAGOSTE DE HRISTOS, SUNT DOAR MIJLOACE DE DOBÂNDIRE A DUHULUI SFÂNT".

Sfântul SERAFIM DE SAROV (1754-1833), a fost un ascet rus care a trăit în Mănăstirea Sarov din Rusia, în sec. al XVII-lea, și al cărui cult a cunoscut o mare răspândire în întreaga lume ortodoxă. S-a născut dintr-o familie de comercianți. La vârsta de 10 ani s-a îmbolnăvit grav. În timpul acesta a văzut-o pe Maica Domnului în vis, care i-a promis că îl va tămădui, cea ce s-a și întâmplat în timpul unui pelerinaj cu Icoana Maicii Domnului, trecând prin fața casei părintești. După vindecare, tânărul Serafim era preocupat de citirea Vieților sfinților, mergea des la Sf. Biserică și îi plăcea să se retragă în rugăciune. La vârsta de 18 ani primește binecuvântarea mamei sale de a intra în Mănăstirea Sarov ca „novice", și primește de la ea, o cruce de aramă pe care o purta peste haine toată viața. La mănăstire el mânca o dată în zi și atunci foarte puțin și se odihnea, de asemenea, puțin. Se retrăgea în singurătatea pădurii pentru rugăciune și meditație religioasă. S-a îmbolnăvit grav și a fost nevoit să rămână la pat trei ani de zile. Încă o dată Sfânta Fecioara Maria împreună cu mulți sfinți l-au vindecat. Mult timp își petrecea în Sfânta Biserică, unde la un moment dat i s-a arătat Domnul Hristos, și o bună perioadă de timp după această bună vedere, el nu mai vorbește. În anul 1793 a fost hirotonit ieromonah, după care a slujit zilnic și s-a împărtășit cu Sfânta Împărtășanie timp de un an de zile, după care se retrage în „îndepărtata pustnicie" a pădurii. Aici primea mii de pelerini din întreaga Rusie. Fiindu-i dat darul înainte-vederii, Sfântul Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, oferă tuturor mângâiere și povețe. Moare în data de 2 ianuarie 1833, îngenunchiat fiind în fața icoanei Născătoarei de Dumnezeu, pe care a iubit-o atât de mult. A fost și un bun scriitor bisericesc; după el a rămas un adevărat tezaur literar de opere duhovnicești. „Rânduieli din viața creștină", „Vindecări minunate din zilele noastre", „Fericita Pelaghia", „Minunile Maicii Domnului", „Despre îngeri", „Scopul vieții creștine", „Pravila de rugăciune" ș.a.

Autor de citate:

„UNDE SUNT NECAZURILE, ACOLO E MÂNTUIRE".

„Sufletul trebuie alimentat, hrănit cu Cuvântul lui Dumnezeu, iar din această lectură vine iluminarea minții".

„TRUPUL omenesc este asemenea unei lumânări. Lumânarea se sfârșește arzând, iar omul-murind. Dar SUFLETUL este nemuritor și se cuvine să ne îngrijim de el mai mult decât de trup".

„Totdeauna să te cercetezi pe tine însuți și să vezi dacă ești în Duhul lui Dumnezeu".

1001 CUGETĂRI

Lasă un comentariu