Ne întrebăm, adeseori, de ce ne pleacă tinerii? Cei cu școală, dar care n-au intrat în politică? Dar, de ce ar rămâne în țară? Recentele studii ale Institutului Național de Statistică și ale Institutului European de Statistică - Eurostat - relevă clar că România, cu un procent de 20,7% deține un trist loc doi în Europa, în privința șomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani. Mai mult, anul trecut, un alt raport al Băncii Mondiale arăta că peste 80% din tinerii români doresc să plece definitiv din țară. Un dicton latin sună cam așa: „Non scolae, sed vitae, discipium" (Nu învățăm pentru școală, ci pentru viață). Oare, ținând seama de cifrele (procentele) de mai sus, în România, tinerii chiar învață (se pregătesc) pentru viață?
Din păcate, clasa politică este insensibilă (și) la problemele tinerilor. Ce-i drept, cândva, PSD a lansat programul „Familia tânără - prioritate economică și socială", care cuprindea un set de măsuri și politici publice concrete, destinate scăderii substanțiale a șomajului în rândul tinerilor. Printre aceste măsuri se numărau acordarea de facilități fiscale pentru agenții economici care angajează tineri sub 35 de ani, adaptarea programei școlare la nevoile reale ale tânărului care va intra pe piața muncii după terminarea studiilor, facilități la acordarea creditelor pentru cumpărarea unei locuințe pentru tinerii sub 35 de ani.
Am fi curioși să știm, însă, câte din aceste măsuri - fără îndoială, apreciabile - s-au aplicat cu adevărat?!
Însă, dacă tinerii pleacă pe capete, pentru marii mahări - care în 25 de ani, au făcut averi cât americanii în… 200 de ani! -, România („țărișoara lor iubită!") este ca un lipici. Păi, cum să plece ei din țara în care, precum Făt-Frumos din poveste, în numai câțiva ani, și-au cumpărat (construit) case, cu câte 8-10 camere, vile, case de vacanță, câte 2-3 limuzine și au conturi grase în bănci?! În ce altă țară ar mai putea face ei asemenea averi, fără să-i întrebe nimeni de sănătate? Iar, dacă, în ultima perioadă, pe unii-i mai întreabă DNA, procurorii rămân cu întrebările, iar mahării (gen Videanu etc., etc.) cu averile! Trist!
