1 Decembrie este ziua de referință a poporului român, consfințind împlinirea idealurilor de unitate și libertate ale acestui neam.
Elevii și părinții acestora, cadrele didactice de la Școala Gimnazială „Florea Bogdan" - Reghin au omagiat marea sărbătoare a Unirii. 1 Decembrie 1918 a pecetluit destinul acestui popor, înscriindu-se cu litere de aur în cartea istoriei, întru slava gloriei și eroismului.
Invitatul de onoare, artistul popular Sorin Pantea, a deschis evenimentul intonând Imnul de Stat, însuflețindu-ne cu înalte trăiri patriotice. Glasuri cristaline l-au însoțit, momentul fiind impresionant.
Prof. de istorie Szabó Arthur a punctat principalele momente și personalități care au marcat și definit Marea Unire.
Au urmat cântece și versuri în rostirea emoționantă a elevilor ce purtau tradiționalele costume populare și fluturau stegulețe tricolore, fiind îndrumați de prof. Mihaela Crăciun în semn de pios omagiu adus înaintașilor noștri.
Am încins apoi o horă mare, „mână cu mână", o horă mare cât România inimilor noastre!
Dir. prof. Camelia Boariu
Luni și marți, în zilele de 30 Noiembrie și 1 Decembrie, am sărbătorit două evenimente existențiale ale poporului nostru: prăznuirea Sfântului Apostol Andrei, responsabil de construcția spirituală a nației române, și 97 de ani de la unirea Transilvaniei cu România, înfăptuită la Alba Iulia în anul 1918, cea mai de seamă pagină a istoriei țării noastre. Iată, în decursul a două zile consecutive, credința creștină strămoșească și istoria sunt îngemănate, definind viața și personalitatea poporului român.
Sfântul Andrei, fratele lui Simon Petru, cel dintâi dintre ucenicii Domnului, a propovăduit în prima jumătate a secolului I a erei noastre adevărul evanghelic în Sciția Mică, Dobrogea de azi. De acolo, creștinismul s-a răspândit pe întreg spațiul carpato-danubian. Datorită acestei misiuni apostolice, poporul român a dobândit credința ortodoxă și a îmbrățișat-o cu jertfe imense.
Pe lângă credința în Dumnezeu, o altă „credință" s-a născut în acest spațiu binecuvântat: unitatea teritorială a poporului român. Asupririle și administrațiile străine au răspândit și au ascuțit această „a doua religie" în rândul românilor, astfel că cei mai mulți domnitori munteni și moldoveni au urmărit să o înfăptuiască, însă reușita s-a desfășurat în etape: Mihai Viteazul a realizat unirea celor trei state românești însă numai pentru scurtă vreme, în anul 1600. Revoluția de la 1848 a reînviat spiritul unionist, dar fără vreo concretizare. La 24 ianuarie 1859 se face primul pas ferm, când Moldova și Țara Românească s-au unit sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind Mica Unire. Următorul pas firesc a fost întregirea tuturor teritoriilor românești, a Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu Regatul României. Și momentul prielnic sosi după încheierea Primului Război Mondial, la Alba Iulia, în memoria trecutului. Astfel s-a constituit România Mare, pe care „națiunea a făcut-o!" și la care încă mulți români mai râvnesc și azi.
Orașul Reghin nu a stat deoparte la pregătirea voinței naționale de unire. Protopopul Greco-roman Aritop Popa a redactat însuflețitorul apel „Frați Români!", care în ședința de constituire a Consiliului Național Român din Reghin, din 5 noiembrie 1918, a fost aprobat și subscris de toți membrii consiliului. Iată un scurt fragment înălțător:
„Fraților români! Soarele libertății naționale a răsărit în urmă și pentru noi românii din Ardeal și Țara Românească. A răsărit dintre ruinele produse de acest război înfricoșat, prefăcut astfel în desrobitorul neamurilor. Și astăzi strălucesc ca o lumină orbitoare vorbele profetice ale lui Bolintineanu: «Viitor de aur românimea are / Eu prevăd prin secoli a ei înălțare.»"
1 Decembrie este o mare zi pentru noi toți care locuim în România. Și este cu atât mai mare cu cât de noi, deopotrivă profesori și elevi, depinde măreția și destinul pe care îl făurim țării pentru deceniile și veacurile viitoare.
Prof. Szabó Arthur
