Să nu neglijăm… O problemă centrală de sănătate publică: „Boala Alzheimer"

Pentru că în decursul anilor, mai mulți cititori ai ziarului și-au exprimat dorința (și interesul) de a afla unele aspecte privind boala Alzheimer, ne-am adresat, pentru unele precizări, domnului prof. conf. dr. Mircea Chiorean, reputat medic primar ATI, cu preocupări asidue în medicina complementară și alternativă. Inclusiv aceea de a le oferi pacienților un tablou complet asupra stării de sănătate prin determinarea radicalilor liberi de oxigen, respectiv a capacității antioxidante cu ajutorul scanerului bioftonic.

- Ce este, așadar, conform literaturii de specialitate, boala Alzheimer, domnule profesor, și cine a examinat pentru prima dată un pacient?

- Celor interesați, le-aș spune, pe scurt, că boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului, care apare mai ales la persoanele de vârstă înaintată, producând deteriorarea din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacității intelectuale a individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demență.

 Boala și modificările organice din creier care o însoțesc au fost descrise prima dată de Alois Alzheimer, psihiatru și neuropatolog german. La 25 noiembrie 1901, acesta examinează pentru prima dată o pacientă, Auguste D., în vârstă de 51 de ani. Denumirea de „boală Alzheimer" a fost utilizată pentru prima dată de psihiatrul german Emil Kraepelin într-un manual de psihiatrie.

- Care sunt „semnalele" și cum evoluează boala Alzheimer?

- Potrivit specialiștilor, boala progresează în timp, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta. Unele persoane pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii, alte persoane pierd capacitatea de a efectua activități zilnice deja într-o anumită fază precoce a bolii. Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8-10 ani de la apariția primelor simptome. Asta, dacă nu intervin cauze intercurente de moarte.

Etapizat, aș spune că, în evoluția bolii există, convențional vorbind, trei faze: faza inițială - pierderea orientării, a capacității de a iniția anumite activități, neadaptare la situații noi și nefamiliare, tulburări de judecată, decizii greșite, dificultăți în utilizarea banilor etc.; faza intermediară - probleme în recunoaștere a persoanelor din familie, dificultăți de citit, scriere și calcul, greutăți în a se îmbrăca singur, pierderea orientării temporale etc. și faza avansată (tardivă) când pacienții nu-și mai amintesc că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă la toaletă, pierd abiu8litatea de a amesteca alimentele, de a înghiți, uită că au mâncat deja etc., etc.

- Spuneați, domnule profesor, că nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări. Dar mijloacele de prevenire (profilaxie), de tratament există?  

- Nu se cunosc, încă, mijloacele sigure de prevenire a demenței de tip Alzheimer. Se studiază posibilitatea ca anumite măsuri să reducă riscul de apariție a bolii ori să întârzie dezvoltarea ei. Se pare că menținerea unei activități intelectuale continue, ar diminua riscul de îmbolnăvire. Deși nu există dovezi sigure în această privință, se pare că anumite activități ca: cititul cu regularitate al unei cărți, al ziarului, al unei reviste etc. sunt recomandabile. Așa cum recomandabile sunt și mișcarea suficientă, alimentația rațională cu o cantitate de legume și fructe bogate în vitamina C. De asemenea, anumite medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroide (indometacina, ibuprofen, naproxen, aspirina), ar scădea riscul de apariție al bolii Alzheimer. Până acum, însă, doar menținerea presiunii arteriale la o valoare normală demonstrează - în urma unor studii efectuate după criterii științifice stricte - o semnificativă scădere (până la 50%) a riscului de îmbolnăvire (studiul SXST-EUR).

 Aș adăuga, însă, că, deși nu există un medicament eficace care să vindece boala Alzheimer, unele mijloace trebuie folosite pentru a îmbunătăți calitatea vieții bolnavului și a-i menține pe cât posibil activitatea în familie și societate. Ca tratamente simptomatice se recomandă modificarea comportamentului și a dispoziției afective (stări de depresie) a pacienților cu medicamente psihotrope, pentru a diminua anxietatea, agresivitatea sau stările de agitație. În prima fază a bolii, se recomandă medicamente inhibitoare ale enzimei acetilcholinnesterază. Ele inhibă degradarea acetilcolinei, neurotransmițător la nivelul sinapselor anumitor neuroni din creier.

Fapt este că boala Alzheimer a devenit o problemă centrală de sănătate publică, în special în țările industrializate, unde durata medie de viață a crescut în mod considerabil. Așa a devenit și la noi…

- Vă mulțumesc, domnule profesor, Mircea Chiorean! 

Lasă un comentariu