Sunt momente în viață, și nu puține, când ne luăm la ceartă cu Dumnezeu, parcă cerându-I socoteală pentru lipsa Lui de acțiune. În urma unui efort ascetic, a unei nevoințe pentru care ne-am luptat și noi, o lună, două sau poate ani de zile, ne revoltăm și îi spunem cu năduf lui Dumnezeu: „M-am ostenit degeaba? Unde sunt roadele pe care mi le-ai făgăduit? Una mi-ai zis și alta ai făcut. M-ai uitat și nu mă iei în seamă!". Și ne răzvrătim, și scuturăm de la noi jugul ostenelilor.
Spune povestea că soțul unei femei era pe front și ea rămăsese singură cu copiii. Trăiau de pe o zi pe alta, iar ea nu mai putea suporta să-i vadă chinuindu-se. La un moment dat, femeia deznădăjduită se gândea să-și pună capăt zilelor. Ea avea o iconiță a Sfântului Nicolae, deși nu-l cinstea în mod deosebit. Nu i se rugase niciodată. La Biserică nu mergea. Probabil că icoana îi rămăsese moștenire de la mama ei.
Într-o zi, femeia s-a apropiat de această icoană și a început să-l certe pe Sfântul Nicolae, strigându-i: „Cum poți privi liniștit la aceste chinuri, la cum lupt eu singură? Vezi, copiii mei mor de foame! Iar tu nu faci nimic ca să mă ajuți în vreun fel!".
În deznădejdea ei, femeia a ieșit din casă, probabil cu gândul de a porni spre râu, sau de a încerca să-și pună capăt zilelor. Deodată, se împiedică și căzu. Când dădu să-și ridice privirea, jos, în fața ei, zări o mulțime de bancnote, aranjate în semnul crucii. Femeia se cutremură. Căută mai întâi cu privirea pe cel care le-ar fi putut pierde. În jur nu era nimeni. Atunci înțelese că Dumnezeu S-a milostivit de ea și că Sfântul Nicolae i-a trimis acești bani. Aceasta a impresionat-o atât de mult, încât și-a îndreptat mintea și gândul spre Biserică. S-a întors acasă și a îngenuncheat în fața icoanei. Plângea, se ruga și-I mulțumea lui Dumnezeu. De banii primiți a cumpărat de mâncare. Dar cel mai important lucru a fost că ea s-a încredințat că Dumnezeu îi este întotdeauna aproape și că, în momentele cele mai grele din viață, El nu-l părăsește pe om, ci îi întinde o mână de ajutor.
Femeia a început să meargă la Biserică, iar copiii au crescut cu credință în Dumnezeu.
