Păgubosul şi proverbialul „dacă" la români

Recunoaştem sau nu, dar suntem un popor care mereu caută ţapi ispăşitori, punând înaintea relelor istoriei neamului cuvântul „dacă", astfel că au rezultat numeroase ziceri înţelepte, triste şi adevărate, precum:

- Dacă Decebal ar fi fost o nimica-toată, romanii ne romanizau total şi definitiv, devenind nu creştini ortodocşi, ci romano-catolici ai Vaticanului;

- Dacă răsplata occidentului creştin, pentru cele peste 40 de bătălii câştigate de viteaza şi eroica oştire a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt al Moldovei (1433-1504), ar fi fost urmată de hotărârea de neplată a haraciului şi a birurilor faţă de sultanii şi vizirii turci, atunci era împiedicată căderea ruşinoasă a Constantinopolului bizantin şi schimbarea denumirii sale în Istanbul;

- Dacă principele Alexandru Ioan Cuza era şi mai bărbat decât a fost el în realitate, atunci n-ar fi abdicat, ci i-ar fi pus cu botul pe labe pe boierii şi politicienii trădători, România nemaidevenind regat al familiilor domnitoare de origine germană, stăpâne ale unor averi fabuloase româneşti;

- Dacă la ordinul „Soldaţi, treceţi Prutul!", mareşalul Ion Antonescu ar mai fi adugat porunca „şi rămâneţi pe loc", armatele lui Hitler erau înfrânte cu un an mai devreme, iar România nu mai intra în sfera de influenţă a lui Stalin. Şi cu siguranţă nu ar mai fost „inventată" nici bomba atomică;

- Dacă înainte de moarte, Gheorghe Gheorgiu Dej oficializa trecerea partidului comunist şi a întregii ţări în grija lui Ion Gheorghe Maurer, atunci Nicolae Ceauşescu rămânea un simplu membru al Biroului Politic, iar Elena, soţia lui, nu mai devenea inginer-academician în domeniul chimiei;

- Dacă astfel ar fi stat lucrurile, nu mai aveam acum nimic cu care să ne fălim, precum: Canalul Dunăre Marea Neagră; Complexul Hidroenergetic Porţile de Fier; Centrala Atomo-Electrică de la Cernavodă; Trasfăgărăşanul; barajele hidrotehnice de pe Bicaz, Cibin şi Someş; Hidrocentrala „Vidrarul" de pe Argeş; Instalaţia de „Apă Grea" de la Turnu Măgurele; regularizarea şi îndiguirea parţială a cursurilor marilor râuri interioare ale ţării; metroul, „Casa Poporului" şi Teatrul Naţional din Bucureşti. Şi cu siguranţă nici prin cap nu ne-ar fi trecut că vom ajunge să ne distrugem irigaţiile, fabricile şi uzinele; să ne jefuim pădurile, să ne închidem minele, spitalele şi şcolile; să liberalizăm haotic întreruperile chirurgicale ale sarcinilor la femei; să ne lăsăm pârloagă pământurile fertile, ca apoi să le dăm străinilor de ţară, de limbă şi de neam pe preţuri de nimic!

Lasă un comentariu