Data și locul nașterii lui Mihai Eminescu, enigme ce par a-și fi găsit rezolvarea!? (II)

Şi, totuşi, de ce atunci este aproape legiferată data de 15 ianuarie 1850, ca zi de naştere a lui Eminescu? Cu argumente greu de combătut, răspunsul îl dă (şi) colecţionarul, numismatul şi cercetătorul în viaţa genialului Mihai Eminescu, ing. Nicolae Iosub din Botoşani, în admirabila sa carte „Data şi locul naşterii lui „Mihai Eminescu", Ed. Axa, Botoşani, 2011.

Astfel, în Registrul pentru naşteri şi botez pe anul 1850 de la Biserica Uspenia („Adormirea Maicii Domnului" este hramul în româneşte al bisericii) din Botoşani este trecută data de 15 ianuarie, ca zi de naştere a lui Eminescu şi 21 ianuarie 1850, ca zi de botez. Acesta este singurul document (sau înscris) oficial privind naşterea lui Mihai Eminescu, şi de aceea a fost luat ca...adevărat!! Dar să analizăm cu adevărat acest document, care constituie baza legiferării respectivei date.

Aşadar, dacă e să ne luăm după acesta, botezul s-a făcut la 6 zile de la naştere! Conform obiceiului, valabil şi astăzi, copiii, cu excepţia celor bolnavi, nu se botează mai devreme de 3-4 săptămâni de la naştere, de aceea devine suspectă apropierea dintre ziua de naştere (15) şi cea de botez (21), în condiţiile în care copilul Mihai Eminescu s-a născut sănătos, fără suspiciunea că ar putea muri, nejustificându-se ideea „că nu se cuvenea să moară nebotezat"! Ori, naşterea la 20 decembrie 1849, şi botezarea la o lună ar fi  mult mai realistă, fiind în practica uzuală şi astăzi. Mai era şi o lege din Codul civil a lui Calimachi, care reglementa că înscrisul noului născut nu trebuia să depăşească o anumită perioadă de timp de la naştere, probabil de o lună. (!) La aceasta am adăuga şi faptul că a fost o iarnă grea şi nu se putea risca un botez, unde copilul ar fi trebuit scos din casă, dus la biserică, care, probabil, nu era prea încălzită pe timp de iarnă grea, dar şi îmbăierea în cristelniţă ar fi putut creşte gradul de risc de boală, şi asta deoarece proaspăt născutul era încă foarte firav, la 6 zile de la naştere!

Mai e şi argumentul că familia Eminovici (Gheorghe, dar şi Raluca) erau oameni credincioşi, care ţineau cu sfinţenie sărbătorile creştine, Crăciunul,  Anul Nou,  Sf. Vasile, Boboteaza, Sf. Ioan şi un posibil botez în această perioadă sau chiar în aceste zile de reală sărbătoare şi meditaţie creştină ar fi interferat nu prea fericit cu un botez, fie chiar şi al propriului copil.

Şi ar mai fi un „aspect"! În respectivul „Registru..." pe anul 1850, Mihail Eminovici (Eminescu) este trecut în poziţia a 3-a, pe poziţia întâi este consemnată o fetiţă născută pe 6 ianuarie şi botezată pe 13 ianuarie, iar la numărul doi un alt copil născut la 10 ianuarie şi botezat la 16 ianuarie. Distanţele nefireşti de mici între zilele de naştere şi cele de botez, 7 zile, respectiv 6 zile, conduc la concluzia că şi la aceştia numai datele de botez sunt corecte, cele ale naşterilor fiind false, gândite arbitrar să servească intereselor preotului bisericii Uspenia! Şi nu numai lui! În „Registrul de naşteri şi botez..." sunt consemnate 11 botezuri în anul 1850, deci cu o medie de aproape unul pe lună, dar numai în luna ghenari (ianuarie) sunt 3 copii botezaţi (!), consemnaţi ca şi născuţi în aceeaşi lună! A fost o propunere-impunere, de către  părintele Ion Stamate, părinţilor şi celorlalţi doi copii,  botezaţi în ianuarie 1850,  dar născuţi „de facto" în decembrie 1849!,  la care şi părinţii acestor doi copii au acceptat, având  poate şi ei culpa neanunţării naşterilor, fiind şi ei prinşi de febra sărbătorilor.  În aceste condiţii, amânarea anunţării naşterii aproape se impunea.

Apoi, părintele Ion Stamate, cel care trebuia să facă (şi a făcut, probabil), conform  legilor, către Primăria din Botoşani, la sfârşitul anului 1849, o situaţie centralizată cu noii născuţi, nu a trecut şi pe cei trei copii, născuţi în decembrie. Cu siguranţă, datorită lui, s-au trimis  listele cu noi-născuţi din decembrie 1849 înainte de a se încheia cu adevărat anul, deşi nu ar fi exclus ca, poate, chiar funţionarii de la Primăria din Botoşani să fi cerut acest lucru, pentru a-şi încheia şi ei  din timp socotelile şi dările de seamă, înainte de „grija" sărbătorilor!  Poate şi părinţii să fi avut o vină, nedeclarând că odraslele lor s-au născut în decembrie 1849 (pentru aceştia avea pe atunci o mai mică importanţă data exactă a naşterii copiilor lor).

Pe de altă parte, este foarte probabil ca părintele de la Uspenia să fi ştiut de naşterea copilului familiei Eminovici (deoarece locuiau în casa de „peste drum"), dar nu a putut face nimic decât să-l ajute pe Gheorghe Eminovici, care era un mirean credincios, dar şi să se ajute pe el, care  a fost ocupat cu cele preoţeşti în perioada Crăciunului şi al celorlalte sărbători creştine de după anul nou şi care înaintase deja poate cu mult înainte de sfârşitul lui decembrie  (poate chiar înainte de 20 decembrie, de Sf.Ignat) lista centralizată cu noii-născuţi pe anul 1849, Primăriei din Botoşani!?

Trecerea copilului Mihail Eminovici, în  registrul din ianuarie 1850,  luna imediat următoare  naşterii de fapt, era aproape un lucru firesc, părintele Ion Stamate încercând în felul acesta de a-l introduce în legalitate pe noul născut Mihail Eminovici, fiind şi el astfel „acoperit". Aşadar, înscrierea zilei de naştere a lui Mihai Eminescu, 15 ghenari (ianuarie) 1850, în „Registrul pentru naşteri şi botez" a bisericii s-a făcut de către Gheorghe Eminovici, în complicitate cu preotul Ion Stamate, care era şi duhovnicul familiei Eminovici. Botezul s-a făcut într-o sâmbătă, aşa cum spuneam, la 21 ghenari 1850. (La botez, pe lângă preotul Ion Stamate şi Gheorghe Eminovici, au mai participat Fevronia Iuraşcu şi Vasile Iuraşcu, tatăl Ralucăi Iuraşcu, pe post de naş, dar şi Dimitrie Stamate, fiul preotului Ion Stamate, care era diacon. Raluca Iuraşcu, mama lui Mihai, nu a participat, neavând voie să intre în biserică decât după 40 de zile de la data naşterii copilului său, şi asta numai după ce i se citea o molitvă.)

Chiar şi prenumele Mihai (Mihail) poate constitui un indiciu. Dacă s-ar fi născut în ianuarie ar fi primit, poate firesc, prenumele de Vasile sau Ioan. Prenumele de Mihai (Mihail) este unul care te duce cu gândul la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, sărbătoriţi pe data de 8 noiembrie. Sigur, firesc ar fi fost să i se spună nou-născutului Nicolae, după Sfântul Nicolae, sărbătorit la 5 decembrie, mai apropiat de 20 decembrie, dar familia Eminovici mai aveau un fiu cu prenumele acesta, Nicolae (n.1843). Gheorghe Eminovici (probabil, în consultare cu soţia sa) i-a pus copilului prenumele unui mare sfânt Mihail (Arhanghelul) „împlinitorul dreptăţii dumnezeieşti", ce se sărbătoreşte la o dată apropiată de ziua de naştere a odraslei sale. (Există şi ipoteza, oarecum  fantezistă, că Eminescu  a fost botezat Mihai fiindcă s-a născut la 8 noiembrie 1849 la... Dumbrăveni! De altfel locuitorii acestei localităţi au ridicat în 1902 un bust poetului Mihai Eminescu, acreditând ideea - mai mult indusă de anumite persoane interesate de o glorie a localităţii, idee  neprobată însă - că acesta s-a născut în localitatea lor!). 

Într-o discuţie telefonică cu dl Nicolae Iosub, domnia sa mi-a relatat şi posibilitatea ca Eminovici să se fi ferit de a-i declara preotului Stamate, real, data de naştere a fiului său, 20 decembrie 1849, deoarece ar fi însemnat că acesta ar fi fost conceput în jurul datei de 20 martie (pe când era la Dumbrăveni, unde administra moşia lui Costache Balş), în plin post (Paştele au fost în 16 aprilie 1849), ceea ce ar fi însemnat încălcarea regulilor şi penitenţelor bisericeşti! Pe de altă parte, făcându-mă „avocatul" celor care cred în data oficială de naştere, 15 ianuarie 1850, aş putea spune că Eminescu a fost conceput, tocmai imediat după Paştele din 16 aprilie 1849 (părinţii religioşi, păstrând astfel  penitenţa zilelor de Post), şi astfel se putea naşte la 15 ianuarie 1850!

Un alt argument în favoarea zilei de 20 decembrie 1849, ca zi de naştere, este... Horoscopul. Comparând zodiile: Săgetător (pentru 20 decembrie 1849) şi Capricorn (pentru 15 ianuarie 1850) şi cunoscând caracterul lui Eminescu, se va constata că cea dintâi are o serie de caracteristici proprii lui Eminescu, printre care „profesiunea legată de literatură şi jurnalistică", dar şi „francheţea, cinstea", „farmecul şi aptitudinea sa de a conversa inteligent".

Cei născuţi în Săgetător „nu suportă adversitatea" şi vor muri în sărăcie.

(sfârşit)

Lasă un comentariu