Cum prinde rădăcini legenda

Distribuie pe:

Trăia odată, demult, într-o țară îndepărtată, o bătrână. Toți locuitorii se fereau de ea pentru că se spunea că este o vrăjitoare rea, urâtă la suflet, nu doar la înfățișare. Femeia trăia singură de foarte mulți ani. Și-ar fi dorit să aibă un copil, o nepoată, care să-i mângâie singurătatea, dar se simțea prea bătrână pentru a-și vedea visul împlinit.

În gerul aspru al lunii ianuarie, când toată lumea sta în casă, la căldură, bătrâna se plimba mai mereu, singură, peste toate câmpiile, dealurile și munții, ca să-i treacă timpul și să-i sprijine pe oamenii neajutorați care rămâneau prin anumite locuri, loviți de gerul aspru al iernii.

Într-o seară, când noaptea începea să ia locul zilei, bătrâna își continua plimbarea prin ținuturile noastre, fiindcă atât de mult mersese încât ajunsese până la noi. Obosise sărmana, dar tot înainta cu pași mărunți, acoperindu-și din când în când trupul firav cu haina de pe umeri. Parcă și pe ea o răzbise, în sfârșit, frigul și ar fi vrut să se odihnească, dar pe la noi nimeni nu o cunoștea, nici nu auzise de puterile ei ascunse.

Văzând că nu mai are putere, biata bătrână începe să ceară ajutor pe la săteni și orășeni ca să o primească în casa lor, la căldură, măcar în câte o seară, dar sărmana era atât de urâtă încât nimeni nu se uita la ea. Mâhnită era inima femeii. Ea, care ajutase atât de mult lumea în miezul gerului de iarnă și care umbla pentru a face bine oamenilor, tocmai ea nu primea acum, la nevoie, niciun sprijin. Și tot mergând femeia abătută, îi vine în minte un gând pe care nu îl mai alungă. Cine îi va ieși în cale și îi va oferi o mână de ajutor, va fi totdeauna cunoscut de oamenii din întreaga lume și va avea un nume plin de mister.

Nu trece mult și în drumul bătrânei apare o fată sărmană, cu haine ponosite și ea singură  pe lume.

- Fată dragă și frumoasă, fie-ți milă și ajută-mă să stau undeva la căldură. Am mers mult și trupul mi-a înghețat. Când eram tânără umblam prin ger în lunile de iarnă ca să le dau ajutor oamenilor. Acum e ianuarie, oamenii ar putea avea nevoie de mine, dar puterile mă lasă.

  - Mătușă, nici eu nu am casă. Sunt singură, orfană, nu am adăpost.

- Ajută-mă! Nu te uita la mine că sunt bătrână, urâtă… Am să te răsplătesc pentru bunătatea ta.

- Nu am decât o cutie cu chibrituri în buzunar. O să le aprind și o să fac focul ca să te mai încălzești puțin. Poate o să găsim în curând și o casă în care să locuim.

- Mulțumesc, draga mea. Ai un suflet tare frumos!

Copila mergea împreună cu bătrâna spre munte, socotind că acolo vor găsi o căsuță cât de mică. Și așa a fost. La poalele unui frumos oraș de munte, fata a reușit să improvizeze, dintr-un colț de stâncă, o căsuță atât de mică încât nu încăpea în ea decât o singură persoană.

- Iată, bunico, avem de acum casă, dar pentru că este atât de mică, te las pe tine să locuiești în ea.

- Unde te duci? Tu ai construit casa. Eu sunt prea bătrână ca să te fi putut ajuta.

- Fiindcă anii s-au cernut peste tine și puterile te-au lăsat, ai cel mai mult nevoie de ajutor. Eu o să-mi caut altă casă, ori pe cineva care să mă primească în gazdă.

- Eu sunt prea urâtă ca să se uite cineva la mine, dar tu m-ai ajutat și vreau să te răsplătesc pentru bunătatea ta. Am să-ți dau ceva ce nu are și nu va putea avea nimeni de acum înainte, apoi voi pleca departe, fericită că mi-am împlinit ultimul gând.

La îndemnul bătrânei, cele două închid ochii. Femeia rostește câteva cuvinte magice, iar când fata deschide ochii, observă cu uimire că mica locuință era acum un palat mare și frumos. În poartă era un bilet. Fata îl citi în grabă și află că acela este palatul iernii, unde va locui, de acum înainte, împreună cu alte douăsprezece surori ale sale, pe care nu le cunoscuse niciodată. Ea devenise, prin vraja bătrânei, luna Ianuarie, prima lună a anului, cea care aduce nu doar gerul iernii ci și bucuria copiilor, odată cu sosirea acestui frumos anotimp. De atunci, luna Ianuarie este cunoscută, așteptată și îndrăgită de noi toți.

Eu am auzit această poveste demult, când eram copil ca și voi, iar acum v-am spus-o ca să o aflați și să dormiți liniștiți în nopțile reci de Ianuarie. 

Lasă un comentariu