O Europă a regiunilor - zic ei -, nu a „statelor naţionale". Am fi naivi să credem că UDMR luptă cu atâta patimă pentru schimbarea actualelor regiuni de dezvoltare din România, doar pentru că - vezi, Doamne -, anumite judeţe (cu trimitere la Covasna, Harghita şi chiar Mureş) ar fi rămas, economic vorbind, în urma altora. De altfel, cu un prilej, la conferinţa „Noi regiuni de dezvoltare pentru România", liderul, pe atunci, al UDMR, Marko Bela, a evocat în discursul său - „Regiuni în Europa, regiuni în România" - tocmai ceea ce ştiam demult: că UDMR contestă - acum o face la alţi „parametri" noul lider, Kelemen Hunor - ideea statului naţional unitar şi supralicitează rolul comunităţilor etnice (în cazul nostru, al României, al celei maghiare) în contextul Europei, pe care Uniunea o concepe, în viitor, ca o „Europă a regiunilor" (ca în Evul Mediu n.n.), nu a „Statelor naţionale".
La întrebarea retorică: „Spre ce Europă ne îndreptăm, cum va arăta ea din punctul de vedere al coexistenţei diferitelor popoare?", Marko Bela a eludat, cu bună ştiinţă, rolul statelor naţionale, aducând în discuţie aceleaşi exemple cu care ne-am obişnuit în ultimii 23-24 de ani - Tirolul de Sus, regiunile autonome din Spania, Belgia etc., pentru a conchide, în răspunsul său, că: „Regula trebuie să fie norma libertăţii regiunilor, principiul subsidiarităţii, că într-o astfel de Europă a intrat România, ca o ţară multicoloră".
În concepţia sa, fiecare stat (deci în România) trebuie să renunţe la o parte din competenţele sale şi că este foarte important ce competenţe ajung la Bruxelles. În opinia liderului UDMR, una dintre componentele de bază ale activităţii europarlamentarilor UDMR este tocmai susţinerea, prin toate mijloacele, a noilor regiuni pentru România. E vorba, în accepţia sa, despre descentralizare, văzută ca trecerea competenţelor de la centru spre comunităţile independente, în care să nu fie vorba despre o singură limbă, o singură cultură, ci de o componentă multicoloră.
În România, „omogenizarea" societăţii a schimbat configuraţia etnică, înainte de '89!
„Se vorbeşte astăzi despre dosarele securităţii, dar generaţia actuală ştie prea puţine lucruri despre „omogenizarea" culturală etnică, lingvistică, principiul declarat al comunismului înainte de '89", a spus Marko Bela. Conform acestei politici - sublinia fostul lider al Uniunii - masele de oameni ai muncii erau duse dintr-o parte în alta a ţării, pentru ca apoi „să uite de unde au venit". (Ca şi cum, adăugăm noi, populaţia unei ţări, fie şi ea comunistă, n-ar fi avut dreptul la libera circulaţie pe teritoriul propriei ţări, numai ca să nu schimbe, chipurile, componenţa etnică, într-o anume zonă!!!). În demersul său, Marko Bela a citat şi dintr-un document intern al fostului PCR, din care ar rezulta politica dusă de fostul regim pentru schimbarea configuraţiei etnice a populaţiei din Târgu-Mureş, în favoarea românilor, evident! „Iată, deci, ce a însemnat „omogenizarea" în această ţară, dar acum situaţia este total diferită. De aceea, trebuie să ne pregătim conceptul nostru despre noile regiuni. De ce? Întrucât actuala împărţire a fost conturată cu un „compas", regiunile tradiţionale fiind disecate de o distribuţie regională aleatorie", a apreciat Marko Bela, în accepţia căruia: „a detaşa economicul de tradiţiile culturale este o prostie." El s-a şi întrebat: ce legătură are Miercurea Ciuc cu Alba Iulia, din punct de vedere economic, dar Vrancea cu Constanţa, ca să facă parte din aceeaşi regiune. Niciuna!, a răspuns liderul UDMR. Drept pentru care, a conchis el, „nu vrem să mai lucrăm, în viitor, pe lucruri prăfuite, pe regiuni din care componentele culturale şi etnice sunt eludate." „Vizionarul" Marko Bela merge însă mai departe: „conform conceptului nostru - mult mai bun şi funcţional - regiunile de dezvoltare ar trebui să se transforme în regiuni administrative, conduse chiar de guverne locale", şi-a încheiat el discursul.
Sigur, Marko Bela a putut propune (şi spune) orice. Mult mai greu este însă când va trebui să se pună de acord cu ceilalţi actori ai scenei politice. Csutak Istvan, expert în politici regionale, în discursul său - „Regiuni noi în România. O posibilă nouă clasificare NUTS II" - spunea, de altfel, printre altele: „Probabil că discuţia despre regiunile de dezvoltare nu va fi una simplă şi lipsită de patimi". Mai ales că şi preşedintele Comisiei Europene a spus răspicat în Parlamentul României: „Reorganizarea regiunilor este o problemă internă care priveşte doar cetăţenii României, sistemul administrativ românesc. Dacă Dumneavoastră doriţi să faceţi o reformă administrativă şi regională care privesc fonduri structurale, este evident că va trebui să discutaţi acest lucru cu instituţiile europene." Tot Csutak spunea: „Schimbarea clasificării NUTS este condiţionată doar de existenţa unui consens de politică internă." Ccea ce denotă că şi unii maghiari, între care, evident, şi Csutak, judecă lucrurile la rece, au capul pe umeri, nu în altă parte…
Kelemen Hunor presează pentru revizuirea Constituţiei
Actualul preşedinte al UDMR, Kelemen Hunor, susţine necitatea amendării Constituţiei: „Să dăm un răspuns ce fel de republică vrem: parlamentară, semiprezidenţială sau prezidenţială - a spus el - după care a insistat pe ceea ce „doare" UDMR: „Trebuie luate decizii privind reforma administrativ-teritorială, UDMR susţinând că regiunile care ar urma să fie înfiinţate nu trebuie să efectueze actuale judeţe. Vom insista ca regiunile istorice să facă parte din aceeaşi regiune de dezvoltare", a mai spus Hunor, adăugând: „o doleanţă a UDMR este recunoaşterea limbii maghiare în legea fundamentală."
… De altfel, solicitările UDMR, făcute azi, prin Kelemen Hunor, sunt - faţă de cele de ieri, ale lui Marko Bela - un fel de „Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie"! Nici că se putea atfel, câtă vreme Hunor este urmaşul lui Bela, sau cum spunea Tõkés László: „Când îl priveşti pe Kelemen Hunor, îl vezi pe Marko Bela."
