Presa mureşeană nu şi-a spus ultimul cuvânt. În concertul pe voci inegale ca valoare, în care unii au cântat mai tare (nu mai bine), alţii mai discret, în culori mai mult sau mai puţin etnice, a rămas demult… mult loc pentru mai bine.
Fireşte, pierderile (cu destule efemeride: săptămânale, lunare, periodice…), în astfel de circumstanţe, au fost inevitabile, cum au fost şi pierderile de ritm, până s-a ajuns ca o publicaţie care apare din când în când, 2-3 zile pe săptămână, să-şi zică tot… cotidian/ziar, neînţelegând de unde vine… zi(ar)!
E adevărat că, în acest domeniu, resursa umană nu a beneficiat aproape deloc de profesionişti, cei mai mulţi care au fost antrenaţi în exerciţii gazetăreşti având doar un singur atu, vârsta, fără să conştientizeze că vârsta nu e o virtute şi nici nu ţine loc de valoare.
Jurnalişti cu studii de… jurnalism sunt rara avis în zonă, ba chiar nici cei care să provină dinspre studii universitare umaniste nu sunt prea mulţi.
Nu-i de mirare, de aceea, că frecvenţa erorilor elementare de gramatică e dezarmantă, de parcă semnatarii ar fi chiulit în şcoală chiar de la orele de limbă română.
Nu mai vorbim nici despre precaritatea stilului multor semnatari, ori despre lipsa de logică a informaţiei pusă în circulaţie.
Fără cultură generală, fără cultură profesională, fără „cinste şi gramatică", cum ar fi spus I.L. Caragiale, e foarte greu să vorbim de deontologie, de profesionalism.
E uşor să tranşăm lucrurile, afirmând că avem ziariştii pe care-i merităm sau, dacă o întoarcem ca la Ploieşti, că avem cititorii pe care-i merităm.
Inevitabil, ne întrebăm şi cine mai citeşte azi presă, de ce citeşte, ce aşteaptă de la ea?
S-au schimbat destul de multe lucruri în teritoriile presei scrise. Dacă acum douăzeci de ani, vorbeam de tiraje de… milioane - şi la propriu şi la figurat -, acum privim admirativ la tiraje ce se ridică peste suta de mii.
Dacă presa tipărită pierde teren, presa în format electronic devine tot mai populară, cu toate câştigurile şi pierderile implicite.
Un site nou, www.muresmedia.ro, e o provocare, e şi un test.
În condiţiile în care şi celelalte publicaţii mureşene au versiuni on-line, aşteptările de la un site cu angajamente media sunt foarte mari. El trebuie nu doar să fie ceva, ci şi altceva.
Mecanismele care-l susţin financiar diferă de mijloacele specifice presei tipărite. Publicitatea, cea care menţine în viaţă o astfel de tribună publică, funcţionează pe alte principii. Un astfel de site nu e un moft, o joacă, un mod de a se afla cineva în treabă.
Eu cred că mai avem cititori educaţi, exigenţi, pretenţioşi, greu de îmbătat cu apă chioară. Cititorul care-şi aşteaptă abonamentul sau se duce de cu bună dimineaţă la chioşc, pentru ca să cumpere ziare, încet, încet, o să dispară.
Cititorul de presă electronică îi va lua, fatalmente, locul.
Odată cu această reaşezare a lucrurilor, se vor schimba şi categoriile de cititori potenţiali, atât ca vârstă, cât şi ca pregătire profesională.
De ce va alege însă cititorul un anume ziar sau un anume site? Credibilitatea nu se câştigă peste noapte, iar mercenariatul se simte de la o poştă.
Am cunoscut presa americană la ea acasă, am fost în documentare la unul dintre cele mai mari trusturi de presă din lume, „New York Times", şi credeam că lumea presei se termină la ei, că nu mai există potenţial de creştere.
M-am înşelat, pentru că şi în SUA lucrurile s-au schimbat radical. Şi ei au trebuit să se reinventeze.
Ce a rămas neschimbat însă este ceea ce la noi încă nu are suficient preţ: profesionalismul. Cu tot evantaiul de înţelesuri ale acestui concept.
