Un episcop care călătorea prin țară a ajuns la o răscruce unde era un cătun cu câteva case. Printre ele era și o prăvălioară a unui pantofar bătrân, fericit și prosper, care părea să fie ocupat cu treaba. Clericul care era doritor să intre în vorbă cu oamenii, se opri să stea de vorbă cu el. - Prietene, spuse episcopul, pari că ai de lucru și ești foarte fericit. Nu-mi vine a crede că o prăvălie cu pantofi poate fi din cale afară de prosperă într-un loc atât de izolat! Un alt domn, care se afla acolo, îi răspunse înainte să o facă bătrânul pantofar. Cato are monopol asupra reparării pantofilor în tot ținutul. Nimeni altul nu mai repară pantofi pe-aici prin jur. - Cum explici asta, Cato?, îl întrebă episcopul. De ce vin toți cei care au nevoie să-și repare pantofii la tine? - Cred că nu este niciun mister domnule, răspunse bătrânul. Eu nu fac decât să pun petice micuțe cosându-le cu împunsături mărunte sau bătându-le cu cuișoare subțiri. Însă, când fac o cusătură, e o cusătură adevărată, iar când bat un cui, cuiul rămâne bătut.
