Profesorul, asemenea actorului, este mereu supus unor evaluări multiple, este toată viaţa „sub lumina reflectoarelor". Criteriul de bază al acestor evaluări este dat de impactul produs de acţiunile dascălului asupra comportamentului elevului. Unul dintre paradoxurile din educaţie este şi acela că: oricâte grade didactice ai fi dobândit (inclusiv doctoratul) şi chiar dacă ai fi un foarte bun specialist în domeniul de care te ocupi, nu vei fi şi implicit un bun dascăl.
Unii dintre noi, dascălii, şi-au pus măcar odată întrebarea dacă au chemare pentru meseria de profesor. Este suficient să privim în ochii elevilor noştri pentru a afla un răspuns sincer la această întrebare.
Prin tot ceea ce suntem, şi prin faptele noastre, încercăm să ne facem iubiţi şi respectaţi de către elevii noştri. Un frumos exemplu de reuşită profesională, în acest sens, este profesorul Maria Piştănilă, din Reghin. Charismă, rofesionalism, empatie şi capacitate de comunicare sunt calităţi care o plasează pe d-na prof. Piştănilă, după 50 de ani de activitate didactică, printre cei mai valoroşi dascăli reghineni din toate timpurile.
Cunosc numeroase generaţii de elevi, ai d-nei Maria Piştănilă, care au despre domina sa numai cuvinte de laudă. Şi din acest motiv, consider că pe astfel de dascăli dedicaţi profesiei, comunitatea nu ar trebui să-i uite. Aşa cum un grup de iubitori ai sportului au scos recent o Istorie a Sportului Reghinean, un gest similar ar putea să vină şi din partea celor care apreciază faptele bune care s-au întâmplat în învăţământul reghinean, în ultimii 50 de ani.
