Acesta este un dialog imaginar și aproape trist:
Stăteau în mijlocul curții și se certau, fără a acorda vreo atenție vecinilor.
- Va să zică asta e? Pleacă de-aici, fustangiule.
- Nu-ți permit să mi te adresezi în felul acesta. Dacă plec, iau cu mine doar biroul meu.
- Biroul tău? Mă faci să râd, acesta-i un cadou de la mama mea. Biroul rămâne acolo unde este, clar?
- Cât de zgârcită ești …
- Nu primești nimic, nici scaun, nici masă, nici cană, nici lingură, nimic.
- Dă-mi voie însă …
- Nu permit nimic, mă voi adresa tribunalului.
- Bine, dacă vei proceda în felul ăsta, să știi că …
Deodată, o voce feminină se aude de la distanță:
- Georgică, vino repede sus, e gata masa …
Amândoi se uită în sus. La balconul de la etajul cinci stătea o femeie.
- Te cheamă … spuse fetița cu care se juca…
- Așa este, părinții au venit de la serviciu. Mâine ne jucăm în continuare, da?
- Sigur, dacă nu mă trimit ai mei la bunica …
