O femeie din Ardeal se ruga adesea la mormântul bărbatului ei şi, din milă creştină, ea curăţa şi mormântul vecin, care fusese părăsit.
După o vreme, femeia s-a îmbolnăvit şi a ajuns în spital, pentru analize şi operaţie. Pe când se afla în spital, în timpul nopţii, doctorul a visat un bărbat care l-a trezit şi i-a zis să meargă urgent şi să o opereze pe femeie. Dacă operaţia ar mai fi fost întârziată, femeia ar fi murit.
După ce şi-a revenit în simţuri, doctorul a întrebat-o pe femeie cine este acel bărbat care l-a trimis s-o opereze cât mai urgent. În vis, acela îi spusese şi numele său. Femeia i-a zis că nu ştie cine este şi că ea nu are pe nimeni în familie cu acel nume.
Când s-a întărit şi s-a întors acasă, într-o zi când curăţa cele două morminte, femeia a văzut că pe crucea mormântului părăsit, pe care ea îl curăţa de multă vreme, se afla scris numele despre care o întrebase doctorul.
